Osteoporoza este o afecțiune a oaselor – scăderea densității și a rezistenței la traume diverse. Peste 22 milioane de femei și 5,5 milioane de bărbați cu vârsta cuprinsă între 50 și 80 de ani, din Europa de azi, suferă de această boală. Una din trei femei în vârstă de peste 50 de ani și unul din cinci bărbați de peste 60 de ani vârstă, au risc de boală osteoporotică.
Afecțiunea este subdiagnosticată, dat fiind că pacienții speră să nu fie atinşi de ea, sau n-au auzit de ea, și medicii înșiși au inerție în a o investiga. Testarea densității oaselor (DMO) este folosită rar și numărul aparatelor în unitățile medicale urbane este extrem de scăzut. Sistemul osos este afectat de osteoporoză: vertebrele cu densitatea osoasă scăzută, sub influența agresiunii mecanice în ortostatism, suferă o tasare (scăderea înălțimii corpurilor vertebrale din coloana dorsală joasă și lombară, cu scăderea în înălțime a pacientului cu 3 -5 cm), iar oasele lungi ale membrelor suferă fracturi după căderi (mai frecvent la nivelul șoldului). Consecințele tasărilor și fracturilor osoase îndeosebi sunt destul de neplăcute: dureri, imobilizare, funcționalitate scăzută, scăderea calității vieții, creșterea mortalității etc.
După zeci de ani de utilizare cu succes a bifosfonaților pentru încetinirea scăderii densității osoase au fost semnalate frecvent efecte secundare, unele destul de importante și greu suportabile. Se pare că nu a existat un consens privind durata tratamentului și monitorizarea acestuia. În special durata mai lungă a tratamentului (de peste 5 – 8 ani), ar putea provoca prin ea însăși scăderea rezistenței osoase și fracturi. Semnale puternic clamate au fost și din partea medicilor stomatologi, odată cu inițierea și evoluția implantologiei dentare. Efectiv, persoanele care au efectuat tratamente de durată cu bifosfonaţi au fost și sunt eliminate din procedurile de implant dentar. Mai nou, specialiștii endocrinologi recomandă o “vacanță” de medicație (după 3 – 4 ani de terapie continuă cu bifosfonați), la multe persoane care au fost tratate cu succes, cu reluarea terapiei după o pauză de 3 – 5 ani. S-a ajuns la un consens privind patru principii de manegement al pacientelor în postmenopauză, cu osteoporoză:
– Riscul fracturilor viitoare la femeile în postmenopauză ar trebui determinat utilizând protocoale de evaluare specifice;
– Preferințele pacientului informat trebuie incluse în planificarea tratamentului;
– Intervențiile nutriționale și de stil de viață și prevenirea căderii lor, trebuie să însoțească toate regimurile farmacologice, pentru a reduce riscul de fractură;
– Terapiile multiple farmacologice sunt capabile să reducă rata fracturilor la femeile aflate în postmenopauză, cu profilul de risc – beneficii și de siguranță acceptabile.
Bifosfonaţii reprezintă tratamentul de primă linie. Riscul de fractură se reevaluează 3 – 5 ani de la inițierea tratamentului, iar pacientele cu risc scăzut sau moderat de fracturi vor întrerupe temporar tratamentul, pentru o perioadă de 3 – 5 ani. Terapia poate fi reluată mai devreme de acest interval dacă există o scădere semnificativă a densității minerale osoase (DMO), dacă se produce o fractură sau intervin alți factori de risc care modifică starea clinică. Există și alte opțiuni medicamentoase moderne, a căror menționare nu o fac în prezentul material.
Pacienții care nu au indicație sau nu tolerează medicația pot beneficia temporar de vechiul tratament cu Calcitonina pulverizată endonazal. Aportul de calciu și vitamina D3 este recomandat pentru toate femeile aflate în postmenopauză. El constituie o terapie adjuvantă (însoțitoare) tuturor terapiilor pentru osteoporoză și este indicat în mod expres pentru prevenirea fracturilor de șold la pacientele care nu tolerează produsele farmacologice.
Osteoporoza este o afecțiune a maturității și vârstei înaintate, trebuie investigată și tratată. Nu neglijați, în special doamnele în postmenopauză, verificarea DMO și în caz de rezultat patologic, evocată de osteoporoză, cereți cu încredere consultații la specialistul endocrinolog.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
P.S. Cu forța dragostei noastre, a voinței, ne putem schimba destinul, pe al nostru și pe al altora.
