Trebuie să recunoaștem că ne confruntăm cu o situație nemaiîntâlnită în ultimii 100 de ani ai existenței vieții pe planeta Pământ. După două războaie mondiale soldate cu pierderi omenești de ordinul a zeci de milioane, am asistat la o evoluție favorabilă a civilizației, emanată din dezvoltarea informaticii, a industriei nucleare, călătoria omului în spațiu, afirmarea geneticii și biologiei moleculare etc. În firea omului, alături de colaborare între națiuni proliferează și lupta pentru supremație între marile puteri.
Activitatea în cercetare predominant motivată de ameliorarea calității vieții are din nefericire și o componentă destructivă. Arma biologică tinde să devină mai destructivă decât arma nucleară. Teoretic posibilă este și provocarea unor epidemii/pandemii la originea cărora să se afle tulpini de virusuri și bacterii obținute prin inginerie genetică.
Scăparea accidentală (sau cu intenție?!) a unei variante de virus capabilă de a declanșa o pandemie cu efect genocid nu trebuie să rămână necercetată. OMS trebuie să se sesizeze din oficiu în cazul Wuhan. Efectele ei, concretizate în pandemia care a îngrozit lumea și a ucis până în prezent aproape 45.000 de americani, 28.000 de italieni, 23.500 de spanioli, 4.500 de germani etc., par a fi în plină desfășurare.
La noi s-a depășit recent cifra de 500 de morți. Debutul epidemiei ne-a găsit ca de obicei în fața catastrofelor (inundațiile din 1970, cutremurul din 1977 etc.) nepregătiți total. Deficitul principal a fost cauzat de conducerile incapabile ale spitalelor, numite după criterii politice, după descentralizare. Până la invazia Diasporei, înainte și în preajma sărbătorilor pascale, am avut o incidență scăzută a infecțiilor și o mortalitate scăzută (între 50 și 100 de victime). Gestionarea epidemiei/pandemiei de la noi se știe cum a fost și este în continuare.
Nu știu de ce a trebuit să începem cu „ordonanțe militare”. Dacă vom avea (Doamne ferește!) vreun război, cum se vor numi atunci ordonanțele? Mass-media a fost capacitată în peste 80% din timp de comentariile și monitorizarea epidemiei SARS-Cov-2. Epidemiologii și virusologii medici au avut scurte și pertinente intervenții, în timp ce neavizații au umplut spațiile emisiunilor cu tot felul de păreri aproximative și neavenite.
Venirea Diasporei a pus gaz pe foc și au explodat infecțiile și mortalitatea. Personalul medical a fost și este în prima linie a luptei împotriva agresiunii virusului. Din păcate, echiparea lui și testarea PCR necesară a fi făcută la toți luptătorii în halate albe la 3-4 zile interval, au lăsat și lasă de dorit. Ordonanțele militare au apărut în viteză, până la nr. 10 și probabil numărul lor va crește. Intervenția președintelui a fost discretă, dar pertinentă, și nu s-a abătut de la bunul simț și corectitudine. De la anunțarea stării de urgență, românii au fost în general cuminți. Vârstnicii de peste 65 de ani au stat cuminți în casele lor și au ieșit numai în intervalul 11-13, pentru a gestiona așa cum au putut problemele vitale. Și-au văzut de treabă camioanele cu bușteni, care trec aproape în „șir indian”, cu avizul „defrișărilor legale” anunțat de ministrul mediului. Am văzut pe un canal tv cum niște milițieni au confiscat un braț de vreascuri unei bătrâne, lângă un drum național pe care defilau camioanele încărcate cu bușteni de 15-20 de metri lungime. Viața vârstnicilor carantinați în propriile locuințe a fost ca vai de lume.
Imobilizarea prelungită, așa cum am menționat într-un material în paginile ziarului, are efecte negative de luat în seamă asupra mentalului și biologicului vârstnicului normal, dar mai ales a celui suferind.
Comunicarea dintre guvernanți și cei care vor să repornească economia, intrată în impas odată cu implementarea stării de urgență, este anemică și neproductivă. În același timp, marile țări europene, cu economii capitaliste funcționale și puternice, au anunțat recent relansarea activității în majoritatea domeniilor.
La noi întreaga suflare așteaptă cu nerăbdare relaxarea anunțată de președinte în 15 mai a.c.. În urmă cu două zile (n.n., în 22.04.2020), a căzut ca un trăsnet ideea de sorginte neonazistă a relocării vârstnicilor de peste 65 de ani, emisă în contextul altor aberații de către o persoană publică. Nicio țară din lume nu a menționat în cursul pandemiei de SARS-Cov-2 nici ordonanțe militare, nici încarcerarea vârstnicilor.
P.S. Într-o lume aberantă, nu au ce căuta lucrurile firești.
