Eminescu ierţi — Detalii actualizate despre Eminescu ierţi, pe scurt, în articolul de mai jos.
Eminescu ierţi
Citesc consecvent săptămânalul „Dilema”, în care, nu de puţine ori, domnul Andrei Pleşu republică fără nicio modificare texte pe care le-a semnat cu ani în urmă. Fac astăzi acelaşi lucru cu o tabletă apărută şi semnată de mine în acest colţ de pagină la 13 iunie 1997.
„Am primit în dar o carte. Am citit-o pe nerăsuflate, m-a uns pe suflet ca român şi ca medic de o anumită specialitate. Public azi aceste rânduri, cu smerenie, cerând permisiunea filologilor de a aduce în discuţie memoria poetului nepereche al neamului românesc.
Cartea se numeşte «Misterul morţii lui Eminescu» şi a fost scrisă de un medic neuropatolog român din exil – dr. Ovidiu Vuia – apărând în 1996, la Editura PACO.
Studiind aprofundat viaţa poetului, a părinţilor şi a fraţilor săi, analizând simptomele bolii ce i-a adus moartea, autorul nu are dubii când declară că Eminescu nu a murit de sifilis!…
Ca venerolog cu destulă experienţă, îi dau dreptate. Ca român, mă bucură faptul că, bine receptată, cartea va face o reparaţie esenţială: memoriei Geniului să nu i se mai alăture ideea că a suferit de o boală ce te expune adeseori oprobiului public.
Conform autorului, toate tulburările periodice şi din care poetul îşi revenea total fac parte din manifestările psihice maniaco-depresive de care au suferit mulţi din familia sa. Iar moartea i-a fost provocată de injecţii cu mercur, în doze enorme, pentru un presupus sifilis!…”
P.S. Iată şi finalul unei tablete apărute la 16 iunie 1998: „Dacă aş fi un eminescolog avizat, i-aş contacta pe toţi ceilalţi din ţară şi aş propune să-i schimbăm Poetului locul de veci. Dintr-un Bellu aglomerat, murdar şi părăginit, în modesta, dar atât de frumoasa curte a Mânăstirii Văratec.
Mai aproape de locul său de baştină şi alături de mormântul Veronicăi Micle, femeia pe care a iubit-o imens, dincolo de infidelităţile reciproce…”
Mai multe știri din județ pe Ziarul Argeșul.
