Pe la începutul lui aprilie, când au fost câteva zile însorite şi înfloriseră cireşii, m-a căutat la cabinet un fost coleg de liceu. M-a rugat să-l consult la domiciliu pe socrul său, un bătrân aproape nonagenar, greu deplasabil, adus special din satul său dinspre munte.
În după-amiaza zilei următoare, ducându-mă la adresa indicată, am avut o surpriză foarte plăcută. Am lucrat şapte ani la dispensare rurale, consult şi astăzi foarte mulţi bolnavi din comunele argeşene, dar rar am întâlnit un asemenea ţăran autentic, un bun român, cu mintea limpede, ochi senini, înţelept şi evident cam nevorbit, pentru că, pierzându-şi soţia, trăieşte singur în vechea lui căsuţă. Era îmbrăcat în port popular, cu suman, iţari, curea lată din piele şi opinci! Aproape că uitasem cum arată aceste încălţări mioritice cu care mulţi ţărani au plecat pe front în Primul Război Mondial. I-am indicat tratamentul pentru o eczemă rebelă de la nivelul gambelor cauzată de varice şi i-am urat viaţă cât mai lungă.
Pe drumul spre casă, cu gândul la opincile bătrânului, mi-am reamintit de o veche poveste auzită în adolescenţă. Nu ştiu dacă a fost vorba de ceva real sau dacă gura micului târg care era la acea vreme Piteştiul o inventase.
…La începutul anilor ’60, eram elev de liceu la „Zinca Golescu”. Învăţam bine, eram un visător mai mereu îndrăgostit, nu fumam, nu chiuleam de la ore, iar în timpul liber jucam în draci fotbal pe terenul liceului sau pe „Maracana” din ştrand, unde zilnic veneau vara Nicolae Dobrin, Biţă Ştefănescu, Valeca Pericle şi mulţi alţii. Când juca acasă, niciodată nu lipseam de la meciurile lui Dinamo Piteşti, la care asista un puhoi de lume. Cred că era în 1962 când s-a transferat la echipă fostul dinamovist Alexandru Vasile, poreclit „Chiorul”. Până să vină la Piteşti, jucase la Cluj, unde terminase stomatologia. Era un tip cu o constituţie robustă, tenace şi truditor pe post de mijlocaş. Atunci a circulat în oraş povestea că la un turneu cu Dinamo Bucureşti în America, în timpul liber, echipa intrase într-un imens magazin universal unde, pe un mare panou, scria că oricine va cere un produs pe care acest colos nu-l va avea va primi un premiu consistent.
Alexandru Vasile a solicitat o pereche de opinci româneşti! Nu i-au putut îndeplini dorinţa, aşa că a intrat în posesia răsplatei cuvenite.
