Am fost și am votat. Să vedem dacă m-am și ars, că asta facem de vreo 30 de ani. Unii ideologic, alții pragmatic. Fiindcă mai toți pe care i-am votat sunt suspecți. De a face bine sau, dimpotrivă, rău. O demonstrație pe care nu o facem noi, o face în bună măsură justiția. Dar istoria merge înainte!
Iar noi, noi ce facem, mergem odată cu ea? Și, desigur, cu dragii noștri de aleși la primării, la C.J. Ca să răspundem în continuare pandemiei, problemelor economice, lucrurilor serioase din societate. Cu alte cuvinte, să instaurăm normalitatea. Până atunci însă mai avem de îndurat îngrijorări, crispări, nemulțumiri, proteste, răsturnări de situații.
”Dați-mi omul perfect, pretinde Rousseau, și vă voi construi social atât dreptatea radicală, cât și adevărul absolut.” Pe omul perfect am reușit să-l aflăm (să-i aflăm) la alegerile de ieri? Nu cred, chiar dacă nominal îl știm (îi știm) deja. În bună măsură. Dar mai important decât a câștiga este în ce măsură aceștia, la C.J., la primării, vor reuși să transforme victoriile individuale în beneficii sociale. La urma urmei, nici aici, la Pitești, nici în comunele din județ, punând ștampila pe un candidat, nu ne dorim o mântuire globală ‒ poate doar în cazul abolirii pandemiei! ‒ ci o mai bună, o mai eficientă construcție socială.
Căci, altminteri, putem mima democrația la infinit, alergând după voturi ca să inducem în eroare opinia publică și să o câștigăm de partea noastră. Cum? Cum s-a întâmplat în campania recentă. Desconsiderând adevărul în favoarea seducției. Căci, la urma urmei, ce-am cules noi din această campanie, cu ce ne-am ales? Sincer, cu o opinie despre X sau Y, nu neapărat cu un adevăr. Adevărul îl vom afla treptat, pe parcursul a patru ani, urmărind pas cu pas, vorba d-lui Iohannis, cum au prins viață proiectele afișate și asumate în campanie. Asumat? Vom vedea!
Apropo, îmi poate spune un onorabil demnitar sau funcționar, care și-a dorit din nou o funcție, cum și-a realizat punctual programul din legislatura trecută? Dacă este cineva care poate pune față-n față, pe două coloane, ce și-a propus spre fericirea celor mulți și ce a realizat efectiv, îi putem pune la dispoziție și gratuit spațiu public în ziarul nostru. Fiindcă, altminteri, nu urmărim schimbarea cu orice preț a realității, ci modul în care a fost servită construcția socială. Căci, la urma urmei, cine hotărăște soarta unei bătălii, fie ea și electorală? Succesul public, nu?! Acesta concretizează aspirațiile realizate ale opiniei publice, că-i vorba de cultură ori economie, de sănătate ori alte atâtea lucruri vitale de care depindem.
Să-i aplaudăm acum, la scenă deschisă, pe învingători, dar să-i urmărim, fără ipocrizie, cum și cât și-au dus la capăt ceea ce și-au propus și ne-au propus. Căci, altminteri, minciuna, atât de des utilizată în campania virusată de pandemie, n-a făcut altceva decât să lingușească instinctele cele mai de jos ale electoratului. Goana după voturi a atins cote inimaginabile de ridicol, a fost de-a dreptul înjositoare, nerușinată. Demagogia deșănțată ne spune cât de slabă, cât de virusată, cât de eronată a fost această campanie electorală.
Dar să nu ne pripim să tragem concluzii doar la o zi după ce s-a încheiat campania. Nu mai are importanță ce și cum a fost, ci important este, de acum încolo, cum vor răspunde aleșii la urgențele publice. Care au fost aleși cu majoritate de voturi, nu?! Iar minoritatea, la rândul ei, până la alegerile viitoare, prevăzute ori anticipate, are la îndemână protestul, greva, ieșirea în stradă. Oricum, cine acceptă democrația trebuie să accepte și principiul că minoritatea se supune deciziilor majorității.
