Ionuţ Oanţă, adică Dănilă Prepeleac
Erau odată într-un sat doi fraţi şi amândoi erau însuraţi. Cel mai mare era harnic, grijuliu şi chiabur, pentru că unde punea el mâna punea şi Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de noroc şi norocul de dânsul, căci era leneş, nechitit la minte şi nechibzuit la trebi; ş-apoi mai avea şi o mulţime de copii!…
Ionuţ Oanţă e Dănilă Prepeleac
Aşa începe „Dănilă Prepeleac”, povestea care vine din timpuri străvechi, din aurora lumii, când orice om, indiferent de vârstă, era copil… Iar „omul lui Dumnezeu cu năravul dracului” soseşte pe scena Teatrului „Al. Davila” Piteşti la finele săptămânii. Povestea „Dănilă Prepeleac” este dramatizată de Constantin Paiu, sub dubla baghetă regizorală a maestrului Matei Varodi, director al teatrului, şi a actriţei Luminiţa Borta. Scenografia e şi ea semnată la… două mâini: Miruna Varodi a creat costumele, iar Mihaela Dinu Piţigoi e responsabilă cu decorul.
Principalul personaj e jucat de actorul Ionuţ Oanţă. Celelalte roluri au fost distribuite actorilor: Adriana Drugulescu, Marius Pieca, Mihai Nistor, Gabriela Stancu, Luiza Stoica, Elena Mengheşi, Florentina Salomeea şi Puiu Mărgescu. Buna dispoziţie este întreţinută de trupa de balet a Estradei (coregraf, Ramona Titov).
Simpatica Erin şi „Iaia” (Matei Varodi)
Prin ţesătura răutăţii…
În oricine se poate afla Dănilă Prepeleac, omul lui Dumnezeu în lupta cu Răul, care până la urmă triumfă. Prin ţesătura răutăţii iese lumina bunătăţii şi frumuseţii. În orice om există un Dănilă Prepeleac care e păcălit şi pierde, dar, rămânându-i credinţa şi isteţimea, poate recupera totul înmiit. Nu există forţă a răului care să-l distrugă, când omul se umple de lumină şi ridică o cruce pentru a croi o biserică, locul divinităţii pe pământ.
O conferinţă atipică
Conferinţa de presă organizată, ieri, pentru prezentarea evenimentului s-a suprapus cu repetiţiile. Jurnaliştii n-au avut încotro şi au intrat în… poveste, cea care i-a împins de la spate fiind Luminiţa Borta. De voie, de nevoie, am urcat şi eu pe scenă şi am jucat de mi-au sfârâit călcâiele pe ritmuri populare, prinzându-mă în horă alături de regizori, scenografi şi actori. Dacă aţi auzit „Buf!”, eu am fost! La pasul înapoi (căci doi au fost înainte) am nimerit cu piciorul un obiect din decor. M-am speriat de drăcimea care a spart hora. Şi am dărâmat buşteanul. Cu tot cu securea înfiptă în dânsul. Nu puteam să mă împiedic şi eu de… burduful de bivol plin cu bani pe care Scaraoschi i l-a dat pustnicului Dănilă să se cărăbănească? Dar nu vă mai spun povestea, fiindcă vreau şi eu, precum oamenii teatrului din Piteşti, să mergeţi la spectacol.
Erin cea cu vino-ncoa
La conferinţa de presă de ieri, cea mai spectaculoasă apariţie n-a avut-o… nici Prepeleac, nici Michiduţă, ci un boţ de om. Starul zilei a fost Erin („Eghin”), nimeni alta decât fiica scenografei Miruna Varodi („mami”), respectiv nepoţica regizorului Matei Varodi („Iaia”). În vârstă de numai doi ani şi jumătate, fetiţa de-o şchioapă a vorbit cel mai mult dintre toţi cei prezenţi în sala mare a teatrului. Îmbrăcată într-o rochiţă înflorată, cu „dlesuri”, cizmuliţe „cu „lechini”, geacă din piele şi căciuliţă „cu trandafir”, Erin cea cochetă s-a simţit ca la ea acasă în sala de spectacole, fiind obişnuită cu atmosfera din teatrul unde lucrează „mami” şi „Iaia”. Copila este de o agerime ieşită din comun. Debutul pe scândura scenei l-a făcut, hăt, „în tinereţe”, pe „vlemea” când nu ştia să „volbească bine”. În urmă cu un an, a urcat pe scenă şi, fără să o înveţe nimeni, a făcut o reverenţă şi a exclamat ca o divă: „Tanam!”. Cu vocea ei „colorată”, adorabila fetiţă mi-a dat un răspuns… memorabil. Când am întrebat-o de ce îşi roade unghiile, m-a lămurit… buştean: „Fiincă ale vitamina C”.
Luminiţa Borta la repetiţii
Întrebare
În loc de final, iaca vă întreb şi eu, precum directorul nostru, Mihai Golescu: ştiţi ce înseamnă prepeleac? Ăla eu, ăla eu… Dicţionarul este cel mai bun mijloc de a afla răspunsul. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la ţară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustăţile în prepeleac = cu mustăţile răsucite şi întoarse în sus, în furculiţă. 2. Prăjină cu crăcane sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpiţele. Căpiţă clădită pe o astfel de prăjină. 3. Scară rudimentară formată dintr-un stâlp prin care sunt trecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte.
M. NEAGOE
