Fostul maseur al echipei FC Argeş este persoana care poartă pe umerii săi mare parte a istoriei clubului alb-violet. Ca o confirmare a celor spuse mai sus, în cei 58 de existenţă ai grupării care l-a dat lumii pe inegalabilul Nicolae Dobrin, Nicolae Gagiu a figurat pe statele de plată în 45 dintre aceştia.
Nu a cochetat numai cu fotbalul. A fost mai întâi vicecampion naţional la volei, apoi campion naţional şi balcanic la atletism, sport care i-a adus cele mai mari satisfacţii, după cum ne-a mărturisit. Interlocutorul nostru a iubit sportul de mic copil. În liceu a luat contact pentru prima dată cu voleiul, devenind vicecampion naţional cu echipa din Curtea de Argeş. Devenise atât de apreciat, încât, alergând foarte bine, a fost luat în echipa de atletism a clubului Dinamo. În 1970 devenea campion naţional şi balcanic, după care avea să reprezinte România la Campionatele Europene de tineret. Datorită rezultatelor foarte bune obţinute ca atlet, în 1972 a avut privilegiul să poarte în Argeş flacăra olimpică ce se ducea de la Atena la Munchen. În perioada cât era atlet, a absolvit Institutul Pedagogic Bucureşti, devenind ulterior antrenor la CSM Piteşti. Având şi specializarea cultură fizică medicală, adică gimnastică-recuperare, a ajuns la FC Argeş fiind solicitat la vremea aceea de Florin Halagian şi Nicolae Dobrin. La începutul carierei de maseur, Nicolae Gagiu şi-a exercitat meseria şi la lotul olimpic de fotbal, dar şi la echipa naţională de tineret. După aceea, a fost detaşat o bună perioadă de timp la FC Olt, echipă de divizia A, din oraşul natal al lui Nicolae Ceauşescu.
Nicolae Gagiu, un om a cărui viaţă se confundă cu sportul de performanţă, a împlinit zilele trecute venerabila vârstă de 72 de ani. Are atât de multe lucruri de spus şi atât de multe amintiri de depănat, încât spaţiul nostru publicistic este insuficient.
A slujit sportul 55 de ani
* Domnule Gagiu, sunteţi cam scump la vedere…
** Aşa este, sunt mai mult plecat din ţară, la fiica mea care locuieşte în Danemarca.
* În acest an, ca semn al preţuirii pentru întreaga dvs. activitate dusă în slujba sportului, aţi primit o diplomă de excelenţă. Titlul de cetăţean de onoare al judeţului îl aveţi deja?
** Am primit, să ştiţi, de-a lungul anilor, nenumărate distincţii, însă această diplomă ocupă un loc aparte. Prefectura Argeş mi-a acordat în luna august a acestui an o diplomă de excelenţă în semn de apreciere pentru contribuţia adusă dezvoltării fotbalului şi pentru promovarea performanţei şi a profesionalismului în sportul românesc. În ceea ce priveşte titlul de cetăţean de onoare, nu l-am primit, dar nu este timpul trecut. Judecând după performanţele pe care le am, consider că aş merita o astfel de distincţie. Am slujit sportul timp de 55 de ani.
* Se poate spune că aţi fost polisportiv: la început voleibalist, apoi atlet de performanţă, după care aţi avut de-a face cu sportul rege. Dacă ar fi s-o luaţi de la început, aţi alege acelaşi drum?
** Cu siguranţă, sportul mi-a oferit foarte mari satisfacţii, atât sentimentale, cât şi de ordin material. Am colindat toată lumea, am păşit pe toate meridianele lumii, nu mi-a scăpat niciun continent. Aş avea o recomandare pentru părinţii care observă că odraslele lor au talent la un sport anume. Să-şi susţină copilul, să-l încurajeze pentru că sportul este cel mai bun ambasador al ţării. În 1966 am fost la Havanna, în Cuba, unde am participat la Campionatul Ţărilor Socialiste. Eram atlet şi am fost medaliat cu aur, iar la festivitate toţi cei din jur se întrebau unde se află pe hartă România. Acelaşi lucru l-am întâmpinat şi la o competiţie de aceeaşi anvergură, dar în Noua Zeelandă, la un concurs internaţional preolimpic.
* Aţi rămas în memoria fanilor piteşteni ca fiind maseurul echipei FC Argeş. La şcoală aţi învăţat meserie?
** La şcoală am învăţat teorie, dar practica am învăţat-o de la Lucian Caraveţeanu, cunoscut maseur şi fizioterapeut. Am numai cuvinte de laudă la adresa oamenilor cu care am lucrat şi pe care i-am respectat enorm. Şi domnului Florin Halagian îi voi mulţumi toată viaţa. Un om serios şi foarte orgolios. Când promitea ceva, era vorbă.
Intrare liberă în unităţile productive
* Aţi pus pe picioare nu numai fotbalişti…
** Ştiţi dvs ceva… Da, am fost şi maseurul personal al familiei surorii lui Nicolae Ceauşescu. Elena Bărbulescu şi soţul său mă solicitau ori de câte ori aveau probleme medicale. Cei doi erau oameni simpli, modeşti şi cu bun-simţ. În perioada anilor 1981-1989 aveam intrare liberă în unităţile productive din Olt, cu aprobarea Comitetului Judeţean de partid, cum era la vremea aceea.
* Amintirile vă sunt foarte dragi. Sigur vă întristaţi la gândul că FC Argeş nu mai este.
** De fotbal nu mă mai interesez pentru că echipa cu care am copilărit nu mai este. Cea mai bună perioadă a clubului FC Argeş a fost pe vremea lui Constantin Stroe. Erau oameni competenţi, gen Oleg Iacomi, Răzvan Tunaru. FC Argeş a cunoscut o perioadă înfloritoare şi în timpul lui Cornel Penescu. Partea proastă a fost că, pe parcurs, Penescu a schimbat conducerea, angajându-şi rudele şi apropiaţii. Este posibil ca la un club de fotbal să pui administrator un şofer? Penescu a decăzut din cauza colaboratorilor, nu a avut oameni pe măsura lui.
Monica CRISTEA
Foto: Mirela NEAGOE