În tratatele de specialitate românești și străine, din care învață în timpul anilor de rezidențiat medicii care au optat să devină dermatologi, se estimează că în patologia umană sunt aproximativ 3.000 de boli ale pielii, părului și unghiilor!
Niciun specialist din lume nu are memoria vizuală și mintea precum un calculator ca să le rețină și să le trateze corect pe toate. Adeseori se aseamănă cumplit între ele, motiv pentru care se fac greșeli soldate cu întârzieri de luni de zile, până la ameliorarea sau vindecarea leziunilor, nu de puține ori sâcâitoare și inestetice.
Sunt întrebat, zilnic, de pacienții mei dacă doar stresul este cauza suferințelor dermatologice de care nu scapă cu lunile sau cu anii. Nici vorbă! Stresul cotidian, îndeosebi după 1989, când a început o tranziție spre nimic clar, i-a însoțit permanent pe români, precum umbra pe oameni.
O mulțime de alte cauze ce țin de moștenirea genetică, vicii, alimentație, igienă, tulburări psihice, suferințe ale organelor interne și factori nocivi de la locul de muncă pot declanșa o boală de piele.
Dar este o mare diferență între stresul banal, din diferite motive pe care fiecare dintre noi îl resimțim, și șocul emoțional, apărut din senin, ce poate duce la adevărate drame.
Deși mi-au intrat în cabinet, în urmă cu vreo trei decenii, îmi amintesc de două cazuri. Un copil, care la câteva zile după ce văzuse într-un tufiș din pădure un urs, a înlemnit de spaimă, nu a mai putut vorbi, a căzut lat, animalul nu l-a atacat, dar a făcut un psoriazis generalizat de care nu a mai scăpat nici acum, când s-a pensionat. Apoi, un bărbat în vârstă de 40 de ani, care era într-un avion ce a pierdut brusc în altitudine vreo 3.000 de metri. Șocul și groaza au pus stăpânire pe pasager, dar totul s-a terminat cu o aterizare fără probleme. Acest om, când s-a trezit în ziua următoare, a constatat că părul i se albise total!
… Un caz consultat recent. Un băiat în vârstă de 10 ani, isteț, supraponderal, purtând ochelari de vedere cu lentile groase și având câteva pete roșcate pe piele. Părinții care-l însoțeau mi-au spus că suferă de diabet zaharat tip 1, tratat cu insulină injectată zilnic!
Când avea vârsta de cinci ani se juca într-un parc, supravegheat de o bunică. A fost atacat de un câine pitbull fără botniță. Nu l-a mușcat, animalul i-a spart doar mingea, dar spaima aceea i-a marcat viața.
După trei luni au apărut: setea de nepotolit, transpirație abundentă, urinat și de zece ori pe noapte, nervozitate, indispoziție, foame permanentă ce l-a transformat într-un mic obez și o glicemie de 600 mg% (normal, 0,80-1,10 mg%). A fost internat într-o clinică din București, iar de diabetul zaharat insulino dependent nu va scăpa toată viața.
Păi, nu-i așa? Omul bun și ceasul rău!
