Ieri după-amiază, în ultima zi a Jocurilor Olimpice, România a mai avut în concurs doi sportivi: la lupte libere (Albert Saritov – categoria 97 kg, calificări şi recalificări) şi atletism (Nicolae Soare, Marius Ionescu – maraton, finala).
După 15 zile de concurs, România a obţinut doar patru medalii: una de aur, câştigată de echipa de spadă feminin, una de argint, prin perechea Florin Mergea/Horia Tecău la tenis dublu masculin, şi două de bronz, aparţinând halterofilului Gabriel Sâncrăian şi, respectiv, echipajului de canotaj 8 plus 1. Cu acest rezultat, România ocupa, după competiţiile de sâmbătă, locul 47 în clasamentul medaliilor. O clasare echivalentă cu ruşinea, dacă ţinem cont de faptul că, în trecut, sportivii români au reprezentat cu cinste ţara aducând zeci de medalii preţioase. De data aceasta, istoria nu s-a mai repetat. Am rugat câţiva oameni angrenaţi în sportul argeşean să comenteze evoluţia românilor la ediţia din acest an a JO.
„Evoluţie bunicică”
Gheorghe Din, antrenor de kaiac-canoe, CSM Piteşrti: „Evoluţia sportivilor noştri la Rio a fost bunicică. Trebuie să fim mândri de înotătorul Robert Glinţă, care a reuşit să se califice la suprema întrecere şi apoi să ajungă în finală. Mă doare sufletul că argeşeanul nostru, kaiacistul Daniel Burciu, nu a fost prezent, deşi se calificase. Acesta obţinuse biletele pentru Rio cu kaiacul de patru masculin 1.000 m din care mai făceau parte Cătălin Turceag, Traian Neagu şi Petruş Gavrilă, însă la sfârşitul lunii mai, aşa cum ştiţi, Agenţia Naţională Antidoping a anunţat că toţi componenţii loturilor de seniori de la kaiac-canoe au fost descoperiţi pozitiv cu meldonium, substanţă care a fost pusă pe lista celor interzise în luna ianuarie a acestui an. Nu sunt în măsură să comentez, dar regret enorm că sportivul Burciu nu a mai mers la Rio. Putea să ajungă în finală şi cred că termina între primii şapte”.
„De mântuială”
Răzvan Tunaru, directorul Sălii Sporturilor: „Jos pălăria pentru înotătorul Robert Glinţă! La vârsta pe care o are, şi-a atins obiectivul. Referitor la puţinele medalii câştigate, nu trebuie să surprindă pe nimeni. Dacă nu am investit şi nu i-am pregătit, ce pretenţii puteam să avem? Acolo unde se investeşte, rezultatele nu întârzie să apară. Din păcate, a cam dispărut interesul pentru sport şi sportivi. Uitaţi-vă ce-au păţit fetele de la handbal, s-au dus acolo şi-au pierdut. La noi, în sport, cam totul se face de mântuială”.
„Tindem spre zero”
Gabriel Săndulescu, antrenor de tenis: „La aşa condiţii şi aşa pregătire, aşa rezultate! Minunile nu se întâmplă, le fac oamenii cu suflet şi cei care iubesc sportul cu adevărat. Luaţi exemplul tenismenilor Mergea şi Tecău, medaliaţi cu argint la Olimpiadă. Sunt pregătiţi, au condiţii optime, dar nu de la statul român! Ei se aflau în plin calendar competiţional, participau la turnee mari, aveau un program strict, foarte bine pus la punct. Apoi, uitaţi-vă la fetele de la spadă, rezultatul lor este absolut normal. Dintotdeauna acea ramură sportivă a adus satisfacţii ţării, dar să nu se uite că la spadă condiţiile de pregătire nu sunt atât de costisitoare în raport cu alte sporturi. La polul opus se află gimnastica. Nu mai există selecţie, nu mai e nimic, iar rezultatele s-au văzut. În România nu există nicio lege bună a sponsorizării, care să încurajeze oamenii cu afaceri să investească. Uitaţi-vă care sunt ţările cu cele mai multe medalii obţinute la Rio. Păi, noi ne comparăm cu SUA, China, Germania sau cu Franţa? Sunt ţări unde sportul şcolar şi universitar este susţinut de stat, ţări cu bază de selecţie şi condiţii de pregătire la cele mai înalte standarde. La noi nu ştiu ce se aşteaptă, nu observă nimeni că toate sporturile au luat-o în jos? În alte state, politicul se implică pozitiv în sport, îl ajută să se dezvolte. La noi, politicienii apar doar atunci când taie panglici. Câte săli de sport s-au construit, de exemplu, în Piteşti şi câte sunt în stare deplorabilă? Nu se va întâmpla nimic. Voi, cei din presă, veţi scrie, dar lucrurile vor merge din ce în ce mai rău. Suntem o naţie talentată, problema e la cei din conducere, la cei pe care-i alegem să ne dirijeze viaţa. În sport tindem spre zero”.
„Culegem… sărăcie”
Petrişor Calotă, antrenor la Şcoala de Fotbal „Nicolae Dobrin”: „Nouă, românilor, ni se potrivesc două proverbe: «Cine-am fost şi ce-am ajuns» şi «Ce semeni, aia culegi!». Referitor la participarea sportivilor români la Olimpiadă, pot spune că am ajuns de râsul lumii şi culegem… sărăcie! Ruşine! Ruşine acestor guvernanţi corupţi! Deviza olimpică a lui Pierre de Coubertin este: «Ai câştigat continuă, ai pierdut continuă!» Mă tem că noi, la viitoarea olimpiadă, nu o să mai avem nici cu cine pierde”.
„Copii talentaţi există”
Valentin Coroja, antrenor atletism CSM Piteşti: „Nu mă aşteptam să fim la înălţime la această ediţie a Jocurilor Olimpice. Până în 2004 am avut rezultate la olimpiade pentru că am mers la competiţii cu valorile descoperite şi crescute până la momentul acela. După aceea a urmat declinul. Dacă se mai doresc rezultate, trebuie restructurat şi analizat de către specialişti tot sistemul. Este nevoie de o selecţie riguroasă în toate sporturile. Copii talentaţi există, ei trebuie descoperiţi şi îndrumaţi de cine trebuie. Noi, antrenorii, avem misiunea de a-i convinge pe cei mici să-şi dorească să se afirme, să câştige. Apoi, este nevoie de o nouă lege a sponsorizării. Nu mai suntem în socialism, unde totul era centralizat şi statul sprijinea mişcarea sportivă în general şi performanţa în special. Am trecut la capitalism şi trebuie să ne adaptăm. Dacă nu reuşim, vom dispărea, pentru că statul nu va mai avea atâţia bani să investească în sport, în sănătate etc. Toată lumea aşteaptă de la stat. Acesta trebuie să ne dea pârghiile pentru ca noi, cluburile, să atragem bani, sponsori. Este nevoie de baze sportive, se impun investiţii masive în infrastructură, în cercetare”.
Monica CRISTEA