Nu e zi în care, la cabinetul unde îmi desfășor activitatea de peste un sfert de secol, să nu mă crucesc de ce văd și de ce îmi aud urechile. Parcă-i un blestem. Românii nu se schimbă în felul de a fi, a gândi și a se comporta, iar lucrurile merg din rău în mai rău. Cei în vârstă sunt blazați, bolnavi și debusolați. Învățământul este în suferință, iar tinerii rar au în cap și altceva decât Facebook și nebunia de pe rețelele de socializare. 

Sunt un devorator de presă, dar foarte greu găsești un cotidian sau un săptămânal în care manipularea și comentariile cu tentă politică să nu fie chiar ca la țară, la lelea Gherghina. Seara, când butonez la nesfârșit telecomanda, este la fel și, nu de puține ori, îmi vine nu să schimb canalul, ci să iau papucul de lângă pat și să fac praf ecranul. Iar peste devălmășia în care trăiam după 1989 a venit dinspre Asia și Covid-19. Multe spitale au intrat în colaps, au murit oameni, au crescut toate prețurile, s-au îndârjit politicienii unii împotriva altora, au apărut aproape în toate domeniile grupuri infracționale organizate, iar interlopii întorși de prin Europa nu se mai tem nici de legi, nici de jandarmi sau polițiști. 

Ce-i îndeamnă, totuși, pe mulți români să intre în politică într-o Românie scăpată de sub orice control? Vi-l mai amintiți pe Mircea Ciumara? Mustăciosul dur, inflexibil, cu o voce gravă, fizionomie precum a lui Vlad Țepeș, adept al doctrinei național țărăniste, finanțist și ministru de resort. În urmă cu vreo patru cincinale îi sfătuia pe doritorii de a intra în politica mioritică să renunțe. De ce? Pentru că, gata, nu ar mai avea ce să fure! Astăzi vedem că, dacă nu se înșela amarnic, era și el tot un manipulator. 

Am prieteni care îmi spun că sunt prea pesimist. Atunci le răspund că un pesimist este un fost optimist bine informat.

Distribuie pe Facebook

Dr. Viorel Pătraşcu

See Full Bio