Din păcate, din cauza tabloidizării presei, dar – mi se pare – şi a vieţii de fiecare zi, lumea este bombardată mai mult cu ştiri din zona senzaţionalului, a morbidului. Astăzi, vă rog să-mi daţi voie să punctez câteva idei despre Piteştiul cultural. Despre ce este şi ce poate fi.
„Dacă este joi, este Filarmonică!” Expresia s-a statornicit printre melomani. Muzică clasică însă mai este şi-n unele zile de vineri, cu invitaţi speciali în concerte camerale, dar nu numai. Ca să nu mai vorbim despre autobuzul plin de melomani, găzduiţi la conac, la „Serile Lipatti”. Apropo, în acest an se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Dinu Lipatti. În Argeş, Festivalul Naţional „Dinu Lipatti” de promovare a tinerelor talente a ajuns, în 2016, la a patra ediţie.
Aşadar, stagiunea ianuarie-iulie a Filarmonicii Piteşti s-a deschis cu un foarte izbutit concert, la care protagonist a fost mult apreciatul violonist Alexandru Tomescu. Concertul Nr. 5 pentru vioară şi orchestră în La major, KV 219, în interpretarea sa, a fost un regal. Concertul a purtat, în dezvoltarea sa scenică, amprenta specifică acestui artist de excepţie care cucereşte lumea muzicală nu numai prin implicarea sa în a aduce muzica peste tot – în oraşe, sate, cămine culturale, catedrale etc – dar şi prin emoţia pură pe care o transmite şi cu care cucereşte publicul. Amprenta sa originală, trăirea vizibilă a pasajelor, de la sunetul divin, la cel viguros, i-au adus aplauze minute în şir. Vioara Stradivarius Elder a fost însufleţită, încă o dată, de harul său interpretativ. Nu-i vorbă, că şi orchestra, condusă ferm de Al. Ganea, s-a ridicat la înălţimea maestrului!
Fost (ca şi Răzvan Suma, ca şi Horia Mihail) şi posibil viitor angajat al Filarmonicii Piteşti, Al. Tomescu, „Fiu al Argeşului” din 2009, ne-a dăruit o seară de neuitat. Este un privilegiu pentru noi că un artist atât de îndrăgit la noi şi atât de apreciat/invitat pe scenele lumii a concertat la Piteşti.
Astăzi ne reîntâlnim cu Gabriel Croitoru, cu a sa vioară Guarneri del Gesu. Împreună cu Liviu Prunariu, cu vioara Stradivarius Pachoud, a susţinut „Duelul viorilor” (la pian – Horia Mihail). Şi, pentru că am scris despre viori celebre, să facem o paranteză, în care să amintim de lutierul argeşean Macarie, faimos şi el, pentru că a construit 76 de viori, 4 viole şi 4 violoncele. În aprilie 1913, Macarie a înfiinţat, la Piteşti, primul cvartet de coarde.
Filarmonica Piteşti (manager – Jean Dumitraşcu) ne-a bucurat sufletele şi a ridicat calitatea interpretativă a orchestrei prin invitarea nu numai a unor solişti concertişti de renume de la noi şi din lume, ci şi a unor dirijori deosebiţi. I-am numi, printre alţii, într-o ordine aleatorie, pe Theo Wolters, pe Walter Hilghers, pe Pascal Lacombe.
Într-un climat politic, economic şi social nu întotdeauna prietenos (în ţară, în general), asemenea acte culturale înnobilează Cetatea artistică. Teatrul, Centrul Cultural, Centrul Multifuncţional (sediul nou al Filarmonicii), Biblioteca, Revista „Argeş”, revistele ce ies pe piaţă graţie Consiliului Local şi Primăriei Piteşti şi chiar „Săgetătorul” (supliment al „Argeşului” care promovează atâtea talente, iar în lipsa revistei „Argeş” a întreţinut viu actul cultural) sunt premise ale unei vieţi culturale – ce poate fi şi mai viguroasă – întru identitatea modernă a unui Piteşti cu personalitate, ce face eforturi să iasă hotărât din praful provincial. Aviz, în acest sens, autorităţilor locale şi judeţene! A investi în cultură (dar mult mai mult decât acum!) este un act ce ţine de identitatea naţională!
P.S. De ce-l iubim atât pe Al. Tomescu? Joia trecută ne-a mai dat un motiv. A fost ziua fetiţei sale de 2 ani, dar n-a lipsit dintre noi, fanii săi! Mulţumim!
Traian ULMEANU
2 Comentarii
Elena Delia Dumitricā
Evident ca investitia in cultura este , pe o parte, o premisā , pe de alta parte, o consecinta sociala a propriei identitati nationale. Nu stiu , insa, cat de tare isi vor indrepta guvernantii nostri fata spre cultura , mai degraba de la cultura. Sunt satula sa vad ca , uneori, un ministru (oarecare) Isi aude aminte de …cultura . Cred ca ar fi mult mai tāios daca ar avea in vedere tocmai lipsa culturii. Maestre, dati-ne putin din speranta dumneavoastra! Eu, personal, am cam pierdut-o. Chiar D-voastra spuneati ca functioneaza principiul „Do ut des.”.
Elena Delia Dumitricā
Eratā: isi aduce aminte de cultura.