Fierbe Spitalul Judeţean! Cel de urgenţă, că nu mai avem altul. Unul municipal şi-au pus în gând să construiască liberalii, în frunte cu Tiberiu Irimia, consilier municipal. Dar nici pesediştii nu s-au lăsat mai prejos. Au pus, la primărie, de o dezbatere, dacă-i oportună ideea sau, mai degrabă, trebuie construite nişte centre de permanenţă. Deopotrivă urbane şi rurale. Că, în loc să apropiem, am îndepărtat şi mai mult actul medical de pacient.
Ceea ce-i adevărat, foarte adevărat! Adevăr cu care este total de acord şi dr. Cristina Stocheci, invitată la emisiunea „Subiect de presă”, de vineri, în calitate de parlamentar, dar şi fost director la Salvare, la Casa de Sănătate Argeş. Noi înşine, pacienţii, ne confruntăm zilnic cu acest lucru. Adică tot mai puţină încredere în sistemul medical. Nu în medici. După instituirea terorii Covid, cuplată cu teoria conspiraţiei privind geneza acestuia, bolnavii cronici nu prea au mai avut acces la spital. Au avut şi au prioritate cei cu Covid. Deocamdată, în varianta Delta, dar nu-i departe nici Omicron, având în vedere prematura relaxare de sărbători. Dar, deh, ne ajunge izolarea, mai vrem şi socializare, că omul este o fiinţă socială, nu!
Este şi vrea să aibă acces nelimitat la actul de sănătate, cu toate progresele şi facilităţile create de avansul ştiinţei. Dar, aşa cum este gândit acum sistemul şi, mai ales, cum funcţionează, oamenii nu mai au încredere să meargă la spital. O spune, de pildă, şi prof.univ.dr. Cătălin Cârstoiu, directorul Spitalului de Urgenţă Bucureşti şi decanul Facultăţii de Medicină din Capitală. Argeşean de-al nostru. Eu, unul, mi-am permis s-o afirm public, încă de anul trecut, dovadă fiind articolul republicat acum în volumul al IV-lea „Nordul moral”, editat săptămâna trecută.
Da, nu mai am încredere să merg la spital. Dar, ca să fiu clar, nu mai am încredere în sistem. Aşa cum este conceput, reformat şi ultrareformat, servind interesele unora, dar nu şi ale bolnavului. Care bolnav, iată, are tot mai greu acces la urgenţe, unde aşteaptă la coadă până, uneori, chiar dă ortul popii. Aşteaptă la radiografie, la tomografie, la triaj, la cabinetul de consultaţie, la ambulatoriu, la salvare, la medicul de familie. Din păcate, odată cu Covidul, sistemul medical a fost bramburit şi mai rău, ca şi sistemul de învăţământ. Pur şi simplu, dacă te-ai îmbolnăvit, nu mai ştii cui să te adresezi. Iniţial, eşti invitat să apelezi, la un telefon, la medicul de familie, dar telefonul sună şi nimeni nu răspunde. Semn, pentru bolnav, că nu-i pasă nimănui de soarta lui. Că şi omenia unora din sistem, mai ales a celor ce iau decizii politice, s-a tocit. Rămâne de subliniat totuşi eroismul medicilor epidemiologi, cu devoţiune umană şi etică până la epuizare.
Astfel stând lucrurile, să ne mai mire că nu mai avem încredere în spital? Că va trebui – vorba d-lui Cârstoiu – să reclădim încrederea pacientului în sistemul medical? Cu siguranţă că va trebui să facem asta, fiindcă începeam aceste rânduri cu ştirea că fierb oamenii în halate albe din Spitalul Judeţean de Urgenţă. Şi nu doar ei, după ce o decizie dată, în 8 decembrie, de DSP Argeş desfiinţează pur şi simplu renumita şi recunoscuta Secţie de Interne 2.
De ce şi ca să ce? Păi, aici este o tărăşenie, este o mânărie, vin să spună cei care mi-au trimis şi mie copia deciziei. A fost desfiinţată secţia de interne, cu 60 de paturi, ca să fie creată o secţie de diabet zaharat, cu 20 de paturi, şi un… compartiment de interne cu 15 paturi. Strigător la cer! Regretatul Virgil Georgescu, fostul şef de secţie, s-ar răsuci în mormânt. Nu ştiu dacă se răsuceşte, dar nu pare să fie în regulă decizia asta care şi ea vine să submineze încrederea pacientului în modul cum este reformat sistemul. Adică, să reformezi, cum cer normele EU, e adevărat, o secţie „cu greutate” în actul eficienţei medicale, ca să… rezervi cuiva un post de şef la diabet.
Mă rog, eu aflu această tărăşenie ieri, duminică, şi n-am posibilitatea să verific cum stau lucrurile efectiv. Decizia trimisă mie în copie poate fi o mânărie. Dar, fie şi pentru a restabili adevărul, fie şi pentru a „reclădi încrederea oamenilor” în sistemul medical, invit, public, pe directorul DSP şi pe cel al SJU să ne lămurească. Fie în paginile ziarului, fie la emisiunea de la „Antena 3”. Spun asta şi pentru că o opinie, aşa cum o pun eu acum în pagină, este şi o realitate, dacă-i confirmată de fapte. Rămâne de văzut care sunt raţiunile unei asemenea decizii şi dacă ele stau în picioare. La urma urmei, despre ce este vorba: o mânărie, o manipulare sau o tărăşenie?
