Da, vin aici cu accente tragice generate de o scrisoare care parcă-i compusă de dincolo de mormânt. Sunt descendent din os de țărani cu o brumă de carte și n-am cum să nu rezonez la durerea unui om care și-a făcut un crez din repunerea țăranului în drepturile sale firești.
Care țărani? Păi cei care „nu prea mai sunt”, cum scrie prof. Dan Drăghici din Căteasca, președintele Asociației Naționale a Proprietarilor de Pământ POPACT. „Deziluzii, sinucideri, lipsă totală de speranțe, toate astea au pus stăpânire pe creștinul ortodox care nu se mai regăsește în țara lui” scrie întunecat și mult indignat președintele fondator, care se plânge că a fost fie intimidat și terorizat, fie uitat de putere, iar dacă e să-l credem a scăpat din „șase atentate la viața mea”. Ba, mai mult, ne scrie că i-au dat foc la sediul sindicatului din Pitești și din București. Ce-i asta? Cronica unei „morți anunțate”!
Ce revendică președintele PROPACT, sindicatul național al țărănimii? Reconstituirea și restituirea proprietăților furate pe vremea comunismului, respectiv acordarea integrală a titlurilor de proprietate pentru toate pământurile furate. Și, pe cale de consecință, pedepsirea celor care au atentat la proprietatea sfântă a țăranului. Parcă dincolo de viață scrie, la 78 de ani: „Aveți grijă de țăranul român. Reînviați satul românesc, cadastrați integral România pentru că numai agricultura va scoate țara din sărăcie. Faceți-o voi, cei care mai puteți, pentru că odată cu moartea mea va muri și POPACTUL, care, cum spunea Coposu, este miracolul satului românesc.”
Am crezut și credem în continuare în miracole. Poate și pentru că doar un miracol ne mai poate salva, cum credea și ilustrul cărturar George Brătianu. Doar un miracol și, desigur, munca noastră, energia și priceperea noastră de a face tot mai roditor pământul. Care rămâne într-adevăr cea mai mare bogăție a țării. La rândul nostru, noi cei de la Ziarul „Argeșul”, inițiam, sub egida Centenarului Unirii, o acțiune de revitalizare a satului argeșean intitulată „Cu fața la viitorul european”. Gândită să fie derulată împreună cu Consiliul Județean și Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului. Acțiune care presupune o identificare a soluțiilor de revitalizare a agriculturii și satului, de identificare a noilor probleme cu care se confruntă lumea satului. Care lume rurală – are dreptate profesorul Drăghici – este bulversată social și profesional, economic și politic. Psihic! Sub presiunea urbanizării ineluctabile și a corporatismului globalizant. Piere satul și odată cu el țăranii, câți mai sunt?
Nu, nu credem că trebuie să privim satul, această comunitate istorică, țara în întregimea ei, ca o anexă a UE, ori doar ca un brand turistic. Proprietatea trebuie să aparțină totuși celor mulți și să aducă progres și bunăstare, motiv pentru care, tot în urmă cu doi ani, am demarat proiectul realizării unei schițe monografice la zi a fiecărei comune.
Schiță în care să fie cuprinse cât mai multe date, în care să prezentăm oportunitățile de afaceri specifice localității, potențialul tradițional și cel de turism, de ecolologizare, reformare și șlefuire a mediului natural și social. Am moștenit din regimul trecut nepăsarea față de nevoile aproapelui, egoismul, exacerbarea instinctului de achiziționare, instincte care se aprind și mai tare pe fondul pandemiei, a războiului de la hotarele țării. Cum răspundem social și economic acestor instincte? Există în continuare pericolul înfometării, cum putem supraviețui și prospera? Sunt întrebări la care nu presa ar trebui să răspundă în primul rând, ci cei aflați la putere, cei ce flutură prin fața noastră soluții de salvgardare socială.
Trăim o criză ecologică mondială și așa cum arată Oded Galor, profesor și specialist în economie socială, dimensiunea populației, tehnologia și marea diversitate a nevoilor de supraviețuire ne obligă să ținem cont inclusiv de teoria lui Malthus. Cel care alarma că hrana crește în progresie artimetică, iar populația se dezvoltă în progresie geometrică. Un mare decalaj, un pericol! Și atunci? Prosperitatea, toleranța și inegalitatea de surse ar trebui să ne unească, nu să ne dezbine.Teză care, pentru cine a citit-o, cutreieră întreaga carte „Călătoria civilizației umane”, teză care, credem, se aplică în egală măsură și celor ce au făurit civilizația grâului și a porumbului. Țăranul nostru.
Este o călătorie captivantă în care trebuie să avem grijă să nu ne rătăcim, purtați de valuri, alergând doar după hrană, apă și energie. Pe care, cine altcineva decât pământul ni le oferă. Ni le oferă, și din fericire hrana este totuși abundentă în habitatul nostru. Dar distribuția este evident deficitară, îmbrățișând valorile individualismului și inegalității. Ce este de făcut pentru prosperitatea speciei ruralilor, aflați în decădere și atât de plânși de profesorul Drăghici? Deși nu prea mai sunt, vorba dascălului din Căteasca, ei vor pământ! Ar trebui ascultați și… rezolvați, pentru îmbunătățirea standardului lor de viață. Nu doar ca să supraviețuiască, ci și să prospere. Și, o dată cu ei, noi toți!
