O piteşteancă, CEL MAI CĂUTAT MEDIC de la Spitalul „Polizu”

Adriana Ciuvică

O problemă de sănătate m-a făcut zilele trecute să ajung la Maternitatea „Polizu” din Bucureşti, acolo unde, cu ani în urmă, au venit pe lume şi cei doi copii ai mei. Emoţiile m-au copleşit, aducerile aminte au zvâcnit, dar nu eram pregătit, recunosc, pentru ce avea să urmeze… O zi întreagă petrecute pe holurile spitalului mi-a relevat faptul că o piteşteancă este cel mai căutat medic din „Polizu”, aşa că nu e de mirare că pe hol am dat peste… zeci de piteştence care aşteptau să intre la doctoriţa minune…

De colo-colo

Maternităţii „Polizu” i se mai spune şi „Fabrica de copii”. E un iureş continuu, iar sute de piteştence ajung aici anual pentru a naşte sau pentru a-şi rezolva diverse probleme de sănătate. Am ajuns pe la ora 10 la „Polizu”, dar de abia după ora 18 am reuşit să ajungem la doctoriţa Adriana Ciuvică – despre ea este vorba. O femeie remarcabilă! De ce? Între consultaţiile pe care le oferă la parter, are deseori pe etaje fie intervenţii chirugicale (de la cezariene până la îndepărtarea unor tumori maligne) sau asistă la naşteri. Aşa că e mereu pe fugă. Martori… oculari ne spun că stă cât e ziua de lungă în spital, nu refuză pe nimeni şi pleacă acasă de abia după ce a văzut toţi pacienţii. Chiar dacă asta înseamnă să plece uneori spre casă şi la 1 noaptea! Atât de căutată şi de apreciată este, încât pacientele aşteaptă ore în şir să fie consultate, fără să crâcnească sau, dacă o fac, se gândesc la faptul că le va fi bine ulterior. Iar Adriana Ciuvică e mereu cu zâmbetul pe buze. La întrebarea „cum de faceţi faţă?”, răspunde senin: „M-am obişnuit”…

„Cel mai bun doctor este trenul de Bucureşti…”

Pe vremuri era o zicală pentru argeşeni: „Cel mai bun doctor este trenul de Bucureşti”. Ca şi atunci, şi acum sunt sute de argeşeni care iau lunar drumul Capitalei în speranţa că acolo vor găsi medicii care să le rezolve problemele de sănătate. Unii acuză slaba pregătire a unor medici din Argeş, alţii sunt nemulţumiţi de condiţiile oferite de unităţile medicale de la noi, iar alţii au experienţe cu cadrele sanitare din judeţul nostru care le zburlesc părul în cap. Cert este că şi în Bucureşti sunt probleme mari: multe unităţi sunt vechi, cu dotări antice, condiţiile de cazare lasă de dorit, la fel şi toaletele şi, desigur, sunt şi medici care nu prea au „faţă” de Capitală. În fond, ce nu face omul pentru a se menţine sănătos sau pentru a-şi recupera sănătatea?

Un hol plin de piteştence

Tot aşteptând şi tot aşteptând, mă trezesc la un moment dat că o femeie de vreo 50 de ani se ridică de pe scaun şi vine spre mine. „Vă cunosc!”, îmi spune ea, după care afirmă că lucrează la Spitalul de Perdiatrie din Piteşti şi m-a văzut pe acolo. Şi doamna din stânga sa este din Piteşti, iar când aud acest lucru alte trei femei îşi declină provenienţa: „Şi noi tot din Argeş suntem!”. Şi, la fel cum focul se întinde repede pe o mirişte, aşa se întinde şi murmurul „şi eu sunt din Argeş”. Două treimi dintre doamnele de pe holul plin de pacienţi sunt din judeţul nostru şi toate o caută pe doamna doctor Ciuvică! Un pic năucit, ies din spital să iau ceva de mâncare.

Alexandru e tătic

Un pic mai sus de spital sunt multe localuri cu mâncare de tot felul străjuite pe fundal de clădiri în paragină, de parcă bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu s-ar fi oprit nicicând, iar efectele sale nu au fost îndepărtate. Intru într-un local şi acolo dau peste un singur client. Mă uit mai bine şi îmi dau seama că îl cunosc: e Alexandru, un tânăr care lucrează chiar într-o firmă din Piteşti situată la doi paşi de redacţia „Argeşului”. „Mi-a născut soţia… Am o fetiţă… Nu am dormit deloc azi-noapte şi sunt rupt de foame!”, îmi spune Alexandru, cel care cochetează şi cu politica de dreapta de pe la noi din judeţ. Ce mică e lumea! Şi ce adevărată e zicala cum că medicul cel mai bun pentru argeşeni este… trenul de Bucureşti!

Apropo de tren…

Şi că tot vorbim despre tren, aveam să aflu că mai multe doamne dintre cele cu care m-am conversat pe holuri la „Polizu” veniseră din Piteşti la Bucureşti cu trenul sau cu maxi-taxi. „Cu „Săgeata Albastră” am făcut vreo două ore, dar cam 20 de minute le-am stat la Goleşti”, ne spune o doamnă. Se uită îngrijorată la ceas, căci la ora 20.30 are cursă înapoi spre Piteşti. O alta, care vine de afară, e bucuroasă şi un pic surprinsă în acelaşi timp: „Ce noroc pe mine! M-am dus să văd cum e cu maşina şi am aflat că trebuie să o iau din parcarea privată în care am lăsat-o, căci la 18.30 se închidea şi nu mai puteam lua maşina decât a doua zi”, ne spune aceasta. Asistenta iese şi mai strigă un nume, iar restul pacientelor se roagă ca doctoriţa Ciuvică să nu fie chemată cumva la vreo urgenţă…

De astfel de doctori avem nevoie

Ştim de la Consiliul Judeţean că vor fi făcute proiecte cu bani locali, naţionali şi europeni pentru reabilitarea, extinderea şi dotarea Spitalului Judeţean de Urgenţă şi a Pediatriei din Piteşti. Foarte bine! Mai ştim şi că la Mioveni se construieşte cel mai modern spital din ţară! Extraordinar! Dar avem nevoie – dincolo de dotări de ultimă oră! – şi de doctori precum Adriana Ciuvică. Să facem în aşa fel încât, de ce nu?, cel mai bun doctor pentru mulţi români să fie… „trenul de Piteşti” sau „de Mioveni”. Se poate? Sau vom da mereu şi mereu năvală în Capitală în căutarea vracilor cei mai buni ai timpurilor noastre?