„Dom’ doctor, mi-e rușine de mor, dar nu am ce face, toți bărbații ajungem la fel. Am probleme cu sulacu’, mă arde, mă ustură pe deasupra și pe canalu’ de scurgere. M-am dus la un specialist în chestia asta și, să mă iertați, mi-a băgat un deget în partea din spate… pe românește, în cur. A zis că n-am numai prostată, că a ieșit din mațu’ gros și hemoroismu’. Să mai spun una: inima bate tare și se supără la urcat scările, că stau la etajul patru, fără lift. Am tensiunea mărită, mă consum din orice și stresul o să mă omoare.
Asta e! Am 73 de ani, sunt băiat de la țară care în tinerețe am muncit ca un salaor pe fel și fel de șantiere: mozaicar, faianțar, tâmplar, zidar. Atunci, pentru că nu eram însurat, m-am înhăitat și eu cu alții ca să mergem seara, frânți de oboseală, ba la băutură, ba la femei. Eram neumblat, rușinos și am dat peste una care a zis că nu are ce să facă numai cu mine. Să mai viu cu doi prieteni că ne face față și nu o să uităm câte zile om avea. A dracu’, a fost și urâtă, și bolnavă.
Cred că era prin ’74, am prins cruci în sânge și m-au internat la venerici. Crucile s-au vindecat, da’ m-a durut fundul de la niște injecții Moldamin, de mi-a pierit pofta de curve penale. M-am însurat, am făcut și copii, iar de câțiva ani, răruț ca orișicare bătrân, mă rezolv cu a mea femeie. Bun înțeles, când nu e post, sau cruce roșie în calendarul bisericesc. După atâția ani, usturimea de la sulac să fie tot de la panarama aia?”
