Un paradox! Revelat la o întâlnire cu studenții jurnaliști de la UPIT. Sub genericul, gândit hamletian de conf. univ. dr. Delia Duminică, „Jurnalismul. A fi sau a nu fi”. Să fie, zic scriind aceste rânduri. Să fie jurnalism, adică, fiindcă existența ziarului tipărit este pusă sub semnul întrebării. De cine? De putere. Nu, de realitate, de viață. Puterea, din fericire, nu are această… putere, că dacă ar avea-o ar fi, poate, și mai rău. Nu știu de ce, dar dialogând cu jurnaliști în formare și deja formați în meserie – destul de interesant, ca să nu spun și aprins – am avut revelația originii cuvântului fascism. Origine care trimite la un sens cât se poate de pozitiv, dar care a fost deturnat de Hitler și ai lui. Ai lui care au pornit, când au denumit mișcarea, fascism, de la adevărul că o nuia – o fascie, pe latinește – o poți frânge ușor în mâini, dar nu la fel se întâmplă, când aduni nuielile într-un mănunchi. Mult mai greu de frânt, nu!
Păi, mai greu de frânt ar fi și unitatea jurnaliștilor, dacă ei ar ființa pe principiul mănunchiului de nuiele, sau, dacă vreți, al măturii. Mătură cu ajutorul căreia să faci curat în curtea socialului. Că, la urma urmei, cam ăsta este rostul presei. Care presă trăiește azi un moment de cumpănă. Este vorba de cea tipărită care riscă să fie scoasă de pe ring de către internet, de rețelele sociale, unde comunicarea se face aproape instantaneu. Un avantaj care o detașează de cea care nu trebuie doar tipărită, dar și gândită, fiindcă vorba zboară, dar scrisul rămâne. Și te face de rușine, dacă – vorba lui Caragiale – nu ești cinstit cu el, iar pe deasupra nu prea știi nici gramatică.
Sigur, în sensul reclamat de mine, există o Uniune a Ziariștilor Profesioniști din România, care uniune poate că ar… putea face ceva ca să nu piară ziarul, cu litera lui mirosind a cerneală proaspătă și a idei răscolitoare. Ce să facă? Păi, să poarte un dialog cu Statul care, acum, după pandemie, prin Guvern, se gândește la niște măsuri de susținere a economiei… Și, îmi permit eu să sugerez, să susțină și acea presă care se dovește a fi creativă și de utilitate publică. Adică necesară nu doar operației de igienă socială, ci și celei de afirmare și consolidare a democrației. Ei, bine, presa asta este pe cale de dispariție, este în cădere liberă. Și este pentru că, veți zâmbi, dar așa stau lucrurile: când scrii, binele este discret, dar răul este spectaculos.
Păi, veți replica, scoateți doar răul în față, ca să fiți citiți! E adevărat, să folosim mai eficient mătura – și o vom folosi! – dar, în egală măsură, presa are datoria și să aducă în prim plan exemplul pozitiv, modelul constructiv, dacă vreți, să recurgă la puterea… educației. Altminteri, dacă rămâne să facem doar presă de duzină – cum se sublinia în dezbaterea de la Universitate – nu înseamnă altceva decât versiunea online-ului, cu o întoarcere de 180 de grade. Or și online-ul trebuie să se conducă după o busolă morală, după cum funcționează în societate binele și răul. Care, apropo de fascii, adică de nuiele, se pot folosi și azi la fel de feroce cum s-a întâmplat cu fascismul. Care, cei care mai citiți vă amintiți, promova interesul celor cu „sânge albastru” în detrimentul fiecărui individ, al libertății.
Și, dacă nu greșesc eu, semne de acest gen se văd din nou în societate. Niște mănunchiuri de nuiele se adună ici și colo, între hotarele țării, dar mai ales peste. Cu scop evident negativ. Ne gândim la atacurile teroriste, la grupări extremiste, la tinerii care trag cu pistolul în colegii lor din clasă. Să ai la îndemână un mijloc eficace, o presă în care să lămurești lucrurile, adică să arăți ce este bine și ce este rău în societate, moral – de pildă, între naționalism și globalism – dar să nu apelezi la el, să-l lași să „cadă liber” înseamnă fie inconștiență, fie să trădezi interesele rațiunii și… națiunii.
Sau poate gândesc eu partizan, fiindcă mai bine de o jumătate de secol am crezut și continui să cred în puterea cuvântului tipărit. Putere pe care… Puterea n-ar trebui s-o lase să-i scape printre degete. Dimpotrivă, s-o adune în fascii. Dar cu sens total opus fascismului. Pentru a avea un organism social sănătos. La sănătatea căruia contribuie și presa. Dacă mai este! Contribuie cu o nuia, ba chiar cu mai multe!
