Casa părintească are cerdac, în care ies în fiecare seară la măsuţa şi fotoliul de răchită ce se găsesc acolo. La măsuţa din lemn de stejar încep lectura din „Război şi Pace”, carte scrisă de Lev Tolstoi. De când a început războiul dintre Rusia şi Ucraina, citesc în fiecare seară din cartea scriitorului rus. Citesc romanul acesta cu atâta curiozitate şi cu atâta mirare, de parcă cele povestite de Tolstoi s-ar desfăşura astăzi. Este o carte ce te captivează odată cu primul rând citit şi care descrie exact situaţia oamenilor pe timp de război. Însă dacă această carte te captivează, nu acelaşi lucru se întâmplă când mă gândesc la cei care trebuie să facă faţă invaziei lui Putin. Cu fiecare gând despre această invazie, simt că mă întorc la omul cavernelor şi văd în mintea mea imagini terifiante transformate în sunete ale rachetelor şi obuzelor aruncate peste oameni şi oraşe. Privesc pierdut dincolo de curtea gospodăriei părinteşti şi parcă aud strigătele răniţilor, disperarea oamenilor care se apară cu mâinile goale de tancurile invadatoare. Iar când maşinile de luptă ruseşti au ocupat oraşele ucrainene, mulţi locuitori au luat-o pe jos de frica invadatorului. Au pornit spre nicăieri, cu copiii de mână şi cu câteva lucruri puse în rucsac. Este o stare maladivă, demoralizantă şi anormală a spiritului ce se întâmplă în Ucraina. Cercuri largi ale populaţiei au fost dezrădăcinate şi forţate să plece în bejenie. Iată de ce nu este deloc de mirare că în ziua de azi s-a înstăpânit o atmosferă catastrofică nu numai în Ucraina, ci în toată lumea, de parcă ar fi pornit o avalanşă pe care nu o mai poate opri nimeni.
Desfăşurarea războiului ruso-ucrainean se aseamănă foarte mult cu narativul lui Tolstoi din „Război şi Pace”. Însă în această carte nu-mi plac pasajele despre prinţul Andrei şi Nikolai Rostov, oameni cu totul mediocri, pare că autorul doreşte neapărat să-i prezinte ca fiind fermecători şi patrioţi. Şi mă întreb, dacă Tolstoi ar fi scris cartea astăzi, cum l-ar fi înfăţişat pe Putin. Mi-e frică să dau eu răspunsul. Însă cred că un roman care are ca subiect războiul trebuie să surprindă viciile omului, defectele lui spirituale, plăgile sociale, dar şi trăsăturile de afirmare a nobleţei, a bunătăţii şi a armoniei. Dacă ar fi să scriu despre Putin, de exemplu, dar să am talentul lui Tolstoi, nu cred că aş putea să spun nimic bun despre el, căci omul acesta a îmbătrânit şi nu a înţeles nimic de la viaţă. Un psiholog ar putea să spună mult mai multe despre acest personaj barbar.
(continuare în pagina 5)
(urmare din pagina 1)
Un fapt însă ce nu poate fi pus la îndoială este că, din cauza acestui război, toată lumea suferă, mai mult decât oricând până acum. Sigur, au fost războaie, revoluţii adevărate, cataclisme naturale, dar despre toate acestea am citit în cărţile de istorie. Însă, a fi contemporan cu un război real mi se pare nefiresc. În Ucraina, nenumărate oraşe au fost ruinate şi întinse teritorii naţionale devastate. Asemenea suferinţe nu pot să rămână fără nicio urmare. Ele vor deslănţui cu siguranţă, cu o intensitate nemaivăzută până acum de către generaţia mea, mecanismul politic al lumii civilizate, determinându-ne să ne întoarcem la momentul istoric când exista cortina de fier. Este vorba, aşadar, de o nouă cortină de fier.
Şi, după ce am ajuns la această idee, am plecat de la masa mea, părăsind cerdacul părintesc, şi am mers încet pe lângă pădurea din apropiere. M-am întins pe pământul încă iernatic şi am deschis din nou cartea lui Tolstoi, dar în cap imaginile nu mai erau reprezentări războinice, ci sunete ale maşinilor de luptă. Imaginile furnizate de rândurile citite au devenit sunete. Mi-am dat seama atunci că în războiaele actuale nu mai este vorba de „plecat-am nouă din Vaslui şi cu sergentul zece”. Acţiunile militare actuale nu mai sunt un marş care se îndreaptă spre inamic fluturând drapelul în luptă, bătând din tobe şi cântând din trompetă. Războaiele actuale dispun de un adevărat dresaj tehnologic şi pragmatic. Un asemenea război combină ideea de intimidare, reluată în spaţii cuprinzătoare şi variate, cu ideea inamicului care trebuie anihilat. Iar aceast inamic nu contează dacă este soldat, civil, copil sau femeie, el este inamicul! Şi atât! Aceasta este strategia militară a lui Putin!

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio