Sunt puţini piteştenii care n-au auzit de Galeria „Metopa”, acolo unde se află expuse, periodic, lucrări ale artiştilor plastici. Unii intră şi admiră picturile, alţii, mai grăbiţi, aruncă măcar o privire prin geamurile sălii situate în gangul de la „Mobilux”, în vecinătatea magazinului cu produse apicole.
Ei bine, toţi care trec prin zonă n-au cum să nu observe o mare mizerie! O mare M**E, mâzgălită probabil de un bolnav psihic, şade lăbărţată de foarte mult timp pe un perete al Galeriei de artă, fiind vizibilă de la distanţă de oricine vine dinspre Primărie spre Casa Cărţii. E văzută de toţi, dar – culmea! – numai de administratorii acestui spaţiu nu! Spunem asta, pentru că, altfel, „grozăvia” ar putea fi repede ştearsă cu nişte var sau cu puţină vopsea.
Am tras acest semnal, pe pagina de internet a cotidianului nostru, în luna decembrie. Un prieten, medicul Viorel Pătraşcu, mi-a spus că, poate, dacă „dau la ziar”, scăpăm de mizeria asta. Ei, aş! Da’ de unde?! Până ne facem bine mai durează! Doctorul s-a întors recent dintr-o vacanţă, de pe o insulă din sudul Spaniei, şi, cu minunile de acolo încă pe retină, a dat din nou peste ruşinea mâzgălită la „Metopa”.
Da, sunt anumite lucruri, aparent banale, specifice mai degrabă unui târguşor amărât de provincie, nicidecum unui smart-city, aşa cum se pretinde Piteştiul. Parcă nimeni n-aude şi nu vede. Un alt exemplu: scriem, de ani buni, despre pericolul pe care-l reprezintă faţada dinspre Strada Mare a Hotelului „Muntenia” din Piteşti – o altă ruşine a oraşului, pe vremuri un simbol; oricând, bucăţi mari din această faţadă pot cădea peste trecători! Şi? Tot nimic! Nci măcar cei de la Situaţii de Urgenţă nu se sesizează!
Avem, în schimb, la Piteşti proiecte măreţe pe care ne place să le trâmbiţăm din când în când, ca să nu ne uite lumea: trafic rutier „inteligent”, mai ales printre… blocajele de la Podul Viilor şi cârpelile de pe podul peste Râul Doamnei; „incubator de afaceri”, deocamdată în stadiul de clocit; „parcuri industriale”, amenajări, de altfel, necesare şi foarte prezente mai ales de-a lungul autostrăzii spre Bucureşti, numai pe la noi nu etc.
Ce nu avem noi şi e foarte greu de procurat e, cum spuneam, puţin var sau nişte vopsea ca să spălăm mizeria. Plus voinţa. În fine, poate că autoritatea locală va ţine cont de ce mai scriem şi noi pe la ziar. Sau poate că nu! Vom vedea.
