Am spus-o de multe ori: din sutele de mii de pacienţi consultaţi în 49 de ani de carieră, cei mai dragi îmi sunt frumoşii bătrâni ai micilor sate româneşti rămase de căruţa Europei acestui secol. Femei şi bărbaţi cu suflete curate, cinstiţi şi cu frică de Dumnezeu, aşteptându-şi fără să se teamă finalul vieţii lor modeste, mulţi dintre ei uitaţi de copiii şi de nepoţii plecaţi în lumea largă, ţinând toate posturile ortodoxiei şi cheltuind o bună parte din pensiile amărâte pe lumânări, acatiste şi parastase.
În urmă cu patru-cinci ani, unei mămăiţe venite dintr-un sat din sudul judeţului, având statura şi greutatea unei copile de 10-12 ani, ochi senini, vorbe cumpătate şi un suflet cald precum pâinea lui Dumnezeu, i-am rezolvat un cancer apărut pe obraz. Am chemat-o de câteva ori la pansamente folosind un citostatic de uz extern. La ultimul control, apropiindu-ne de iarnă, mi-a dăruit o pereche de şosete groase din lână, croşetate de dânsa. Nu le-am folosit niciodată nici prin casă în cele mai geroase zile.
De atunci, în fiecare an m-a sunat în preajma Crăciunului. Slăbindu-i auzul, ne-am înţeles din ce în ce mai greu. Pe la jumătatea lui octombrie anul acesta m-a sunat de două ori, dar i-am respins apelul fiindcă eram la volan. Ajuns acasă, i-am format numărul „de fix” din satul ei. Am avut o scurtă convorbire la finalul căreia mi-au dat realmente lacrimile.
„Domnu’ doctor, ce mai faceţi dumneavoastră şi întreaga familie? Am crezut că nu mai vreţi să vorbiţi cu mine. Eu plec pentru iarnă la o fată a mea la Braşov, fiindcă la ţară e frig şi lemnele sunt scumpe. Să aveţi putere de muncă şi să faceţi lumea bine, să fie bolnavii mulţumiţi aşa cum am fost şi eu. Să o salutaţi pe doamna asistentă. Să ştiţi că unde mi-aţi operat buba de pe obraz nu se mai cunoaşte nimic. Am 94 de ani, sunt întreagă la minte, merg pe drum, nu mă doare nimic şi zice lumea că nu-mi arăt vârsta. Mă întorc la sfârşitul lui februarie. Dacă nu vă mai sun în martie înseamnă că am murit. Sărbători fericite!”
2 Comentarii
Goargăș
O pastilă literară bună de luat pentru vindecarea sufletului. Un pansament mângâietor pentru rănirile cotidiene. Iată, frumosul și umanul pot exista indiferent de vârstă și de loc. Nu suntem cu totul pierduți.
Caro
Un om intre oameni,felicitari dl doctor,,