Au trecut 30 de zile. Și tot atâtea nopți de când părinții își plâng iubitul copil. Sora își jelește fratele și cea care trebuia să îi fie mireasă după sărbătorile pascale, doar își visează nunta. Și mirele și-l visează. Căci așa pare acum totul. Un vis frumos transformat într-un coșmar din care ar vrea să se trezească. Sorin Pătrașcu nu mai e. Atât de mult a iubit zborul încât a plecat sus, cât mai sus, printre stele și dincolo de ele, în strălucirea lui Dumnezeu care îi va fi primit sufletul în ceata celor plăcuți Lui. E singura consolare a familiei îndoliate, care în urma cu 30 de zile primea vestea cea cumplită.
Sorinel al lor a căzut la datorie. Începuse războiul în țara vecină. Dar nu a avut legătură, după cum au stabilit anchetatorii, cu prăbușirea elicopterului în care Sorin Pătrașcu se afla în calitate de copilot. El și încă șase colegi. Plecaseră în misiunea de salvare a unui camarad care dispăruse cu avionul său MIG, de pe radare, în județul Constanța. Nu s-au mai întors. Cazul a fost răsunător. Avionul se făcuse praf. Pulbere și praf s-a făcut și elicopterul în care au murit pe loc șapte militari.
Toți tineri, toți înalți ca brazii și frumoși. Toți fii cuiva și frați și soți. Tați ai unor copii mici care-i așteptau acasă. În grupul celor sfârtecați între fiarele contorsionate ale aparatului de zbor, argeșeanul nostru, Sorin Pătrașcu era mezinul. 27 de ani. Atât i-a fost dat să se bucure de viață. Primarul din Lunca Corbului l-a declarat Cetățean de Onoare al comunei. Președintele țării a trimis o coroană. A fost semnat ordinul de înaintare în gradul de căpitan, post-mortem. Distincții, elogii, cuvinte frumoase despre Sorin. Nu au adus însă mângâiere părinților care și-au văzut copilul înghițit de pământ. Nici logodnicei sale care își visa nunta alături de alesul inimii ei.
Starea de șoc a resimțit-o întreaga comunitate. Tânărul era o mândrie a întregii comune. Și toți îl admirau și îl iubeau, știindu-l de mic. Doar crescuse sub ochii lor. Din ziua fatidică în care s-a întâmplat nenorocirea, doar despre asta se vorbește. Tot depănând amintiri, vecinii rememorează întâmplări cu Sorin. În ultima vreme, de câte ori venea acasă, se întâlnea cu băieții, prietenii lui cu care copilărise. Deseori jucau fotbal. Era pasionat de sportul rege și avea prieteni care activează la clubul FC Argeș. De altfel ei au venit și la înmormântarea lui și privind sicriul sigilat, acoperit cu tricolor, dând din cap a neputință, își spuneau că preferabil ar fi fost să devină fotbalist, având certe calități în acest sens. Fan al echipei alb-violete, Sorin urmarea la televizor meciurile echipei noastre. Nu a mai apucat să se bucure de performanțele din ultima vreme când FC Argeș a ajuns în play-off și în semifinala Cupei României.
Nu a mai apucat nici primavara. Care își cerne petalele pomilor infloriți din jurul micului cimitir, peste lespedea rece a criptei în care își doarme somnul de veci căpitanul Sorin Pătrașcu pe care familia îl plânge necontenit. Și cei care l-au iubit îl vor pomeni duminică la slujba dedicată morților după Sf. Liturghie, în biserica din vecinătatea mormântului cu candele mereu aprinse. Și în timp ce preoții îi vor rosti numele, lacrimile vor curge pe obrajii triști ai părinților și ai logodnicei lui Sorin. Și ramurile pomilor legănate de vânt vor așterne petalele florilor albe peste cripta lui. Ca un simbol al purității și ca o prefigurare a unei nunți în cer, în care mirele pășește pe un covor de flori…
