Decedatul a fost pur şi simplu aruncat în coşciugul adus de rude de către cei care lucrează la morga unui spital argeşean. S-a întâmplat într-o după-amiază de aprilie, cu soare milostiv; o zi dintre acelea dătătoare de speranţă şi de bună înţelegere între oameni. Mortul era înţepenit pe veci şi fără să fie îmbrăcat, ci băgat într-un sac de plastic sigilat la ambele capete. Nimic din obiceiul nostru tradiţional, cu petecul de pânză pe obraz, stropirea cu vin şi untdelemn (simbolul spălării de păcate), crucea de la căpătâi, pe care au avut-o până şi tâlharii ce-au stat de-a dreapta şi de-a stânga lui Iisus Hristos pe Golgota. Şi astfel, statul scapă uşor de aceşti morţi de Covid-19, pentru că un sac de plastic costă 5 lei. În poarta cimitirului se aflau vreo două sau trei persoane, rude cu decedatul, vreo cinci jandarmi, cu preotul în capul acestui convoi ciudat, îmbrăcat şi el în combinezon alb şi cu masca pe faţă, de parcă venise Caron în persoană să-l treacă mai repede pe bietul dispărut cu luntrea dincolo de apele Styxului, râul în care se scurge ura din lume.
Însă, în clipele acelea, eu mă simţeam ca un câine prins de hingheri. Şi mă gândeam că numai în felul acesta, adică cu picioarele înainte, libertatea noastră are ceva solemn şi liniştitor. Doar câte o babă cu credinţă în Dumnezeu mai zăbovea năucă pe o alee dintre morminte şi privea nedumerită falsa procesiune de înmormântare. Chiar când m-am uitat la ea, a făcut o mătanie şi semnul crucii, ca să stea ca şi înţepenită când clopotele au început să bată. Acultam bătutul de clopot aşa cum Faust asculta vestea clopotelor din Noaptea Învierii după ce băuse otrava diavolească. Ascultam clopotul şi de un val de revoltă am fost cuprins. O revoltă îndreptată spre politicienii noştri. Mai ales că avem câţiva miniştri care se detaşează categoric de ceea ce înseamnă responsabilitate ministerială. În primul rând, l-am avut pe ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, care nici până azi nu ştie cum sunt îngropaţi morţii infectaţi cu noul coronavirus. Fiind total depăşit de situaţie, într-o conferinţă de presă, acesta a susţinut că în ordinul de ministru nu scrie că cei decedaţi nu trebuie să fie îmbrăcaţi. Or, în ordinul respectiv se prevede clar că aceste cadavre se igienizează, dar nu se efectuează asupra lor manopere de cosmetizare şi nici nu se îmbracă înainte se a fi introduse în sac. Un alt ministru din aceeaşi categorie este la Muncă, Raluca Turcan. Într-o recentă intervenţie televizată, doamna ministru a promis sprijin legislativ pentru familiile medicilor care mor de Covid-19, în condiţiile în care anul trecut a fost votată o astfel de lege în Parlament. Ea nu are altceva de făcut decât să o pună în aplicare.
Mă întreb deseori ce caută astfel de oameni în fruntea ţării, fiindcă nu respectă nici măcar momentele esenţiale din viaţa noastră. Deci, mă întreb dacă, vorbind mereu despre Covid-19, nu facem să rămână în vorba noastră doar un ecou din drama pe care o trăim zilnic, fără să răzbată până la politicienii din fruntea statului. Şi mă mai întreb dacă frica provocată de acest virus nu pătrunde pe deplin în conştiinţa noastră, chiar dacă unii dintre noi, în naivitatea noastră, credem că suntem feriţi de primejdie.
Sunt întrebări provocate de o realitate instituită mai ales în ultimele zile. Şi astfel, unii dintre noi devenim victime ale unui complex psihologic, în sensul că „mie nu mi se poate întâmpla nimic rău”. Măsurile de protecţie de la începutul pandemiei s-au transformat treptat într-o orgie a celor mai rele şi stupide porniri. Oamenii continuă să meargă în locuri de distracţie unde există aglomerări, de parcă virusul îşi alege victimele după simpatie. Nu există oraş, nu există grup care să nu fie molipsit de această groaznică isterie a ignoranţei.
Aşadar, miniştri tineri, dar nepregătiţi pentru o astfel de demnitate în stat, plictisiţi de prostimea multă, dezgustaţi de ziarişti, dar foarte atenţi la beneficiile ministeriale personale. Apoi mai sunt şi cei care vin în audienţă să le rezolve problemele: persoane simandicoase, pungaşi recidivişti, oameni sărmani, nepăstuiţi, doamne înşelătoare nu numai în amor etc. Însă ceea ce îi supără cel mai mult pe miniştri noştri este imaginea care începe să se contureze în opinia publică despre ei, considerând că este una falsă. Or, aceşti politicieni nu au nicio experienţă în câmpul muncii. Sunt nişte tineri egolatri, care încalcă regulile unei bune guvernări şi provoacă tot felul de probleme ţării. Nu trebuie uitat nici primul ministru Câţu, care se împrumută mai mereu, îndatorând ţara pe veci, determinând-o pe o cunoştinţă a mea, pensionară, să-şi exprime temerea că, dacă acest premier o va ţine din împrumut în împrumut, nu va mai primi pensia. Politicienii aceştia sunt susţinuţi de unul care a ajuns preşedinte din considerente de neam şi origine, nu de cine ştie ce calităţi personale. Or, un om politic adevărat îşi înfrânează şi îşi temperează pasiunile politice. Demagogii, în schimb, incită instinctele. În mintea acestor oameni, cine dă o picătură de sudoare ţării devine om politic.
16 Comentarii
Vasile
Apreciez faptul că ați scris detaliat despre morții aruncați în sac, fără să fie cosmetizați sau îmbrăcați. Fără slujbă creștinească! Mai mulți jandarmi decât rudele decedatului! Realitatea aceasta zguduitoare și grotească va rămâne mărtuire peste timp, cuprinsă și în articolul de față. Din păcate oamenii mor în continuare singuri pe un pat de spital sau pe un hol de spital! Adică…cei mai mulți dintre cei care au comorbidități sunt sedați, ca să moară în câteva zile! Cu cât sunt mai în vârstă, cu atât mai bine, pentru statistica medicală! Tragedia asta e peste puterea de a înțelege a unui om normal!
marin
Ce vremuri de auteritate morală din partea lor!
dilimache
” Mortul era înţepenit pe veci şi fără să fie îmbrăcat „. D’apoi , vezi care-i diferentia / distantarea sociala ? Printului Filip i se facu un coparseu din lana, „ca sa”-i tina de cald !
Elena
Așa zicem toți: mie nu mi se poate întâmpla! și cu toate astea se întâmplă să ia casa foc, să avem un accident rutier, să fim prădați de hoți …dar situația cu morții de Covid19 – e dramatică! Sper să nu ni se întâmple și nouă!
Aurelia
Lumea e plină de ură, de invidie, de prostie, de incultură, de ignoranță, de răutate…nu ne mai miră nimic!
Victor
Nici moartea oamenilor nu mai e ce a fost inainte!
Stefan
Si ministrii sunt tot oameni, daca sunt tineri, cu atat mai mult fierbe sangele in ei! Unde mai punem ca sederea lor acolo e vremelnica!! A trecut vremea etichetei in politică!
Anonim
Am trăit in zilele revoluției o adevărata revelație exterioara referitoare la poporul nostru, in zilele de pandemie trăiesc o revelație interioară despre acest popor, iar medicii sunt cea mai mare dezamăgire a mea. Paste luminat!
Cristian
,,Măsurile de protecţie de la începutul pandemiei s-au transformat treptat într-o orgie a celor mai rele şi stupide porniri.” Asta am văzut cu toții! Întrebarea e: ce urmează acum, ca să trăim normal?!
Florina
Eu cred ca nici macar cu picioarele înainte, libertatea noastră nu mai are ceva solemn şi liniştitor! Mai rau ca in poezia lui Cosbuc, ,,Noi vrem pamant!” (Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut, Şi câine eu ţi-am fost! Când nu vom mai putea răbda, /Când foamea ne va răscula…)
Titi
Chiar mi-a placut formularea asta: ,,Apoi mai sunt şi cei care vin în audienţă să le rezolve problemele: persoane simandicoase, pungaşi recidivişti, oameni sărmani, nepăstuiţi, doamne înşelătoare nu numai în amor…” Adică îi primește în audiență …pungași, năpăstuți, doamne…
IOANA
Chiar asa: ,,falsa procesiune de înmormântare”. Inainte de 90 sedea procurorul in spital si jandarmul la usa. Stim noi pentru ce! Acum a venit vremea sa fie in cimitir mai multi jandarmi decat rude sau prieteni, care sa-l conduca pe ultimul drum – pe bietul om, aruncat intr-un sac de cinci lei. Si pentru ce?! au raportat ca avea Covid19.
Maria
Imaginea asta cu preotul ,,îmbrăcat şi el în combinezon alb şi cu masca pe faţă”, parcă ar fi dintr-un film SF. De ce nu ar fi îmbrăcat așa polițistul sau vânzătoarea de la pâine, farmacista, șoferul de autobuz sau operatorul de la Peco?
Andrei schipu
Ura ura desminare ura ura si tot asa. Sper ca o sa dispara dar nai rau este.
Ups popa
Ce aa facem ne uram intre noi pentru ce? Pentru nimic! Ura, fraudare, minciuni, reclamati, minciuni etc. Cu consideratie si respect.
Dudu-esx
Atentie vine un examen, sper sa fie ok! Consiliazei pe toti implicati. Sa iasa ok.