O întrebare la zi: Noi CE VOTĂM la Pitești și în Argeș?
Așa cum se întâmplă de fiecare dată când e campanie electorală, opinia publică e bombardată cu promisiuni, viziuni și proiecte mărețe. Unele conturate pe hârtie, altele doar niște “schițe” în mintea candidaților. Nu lipsesc, desigur, vorbele goale de dragul de a vorbi sau atacurile frontale asupra celorlalți competitori. Dincolo de lupta pe muchie de cuțit care va atinge curând apogeul, lumea e indecisă. Pe bună dreptate, noi CE VOTĂM? Nu spun “cu cine”, fiindcă e greșit. Dacă așteptăm niște rezultate, trebuie să știm ce vrem, nu pe cine. Și iată…
Privind în trecut, vom afla ce ne așteaptă
Pe principiul “mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană (vot)”, suntem – vrem nu vrem, martori la (re)facerea țării și implicit a conducerii, plecând de la comune, până la orașe, municipii, vârful statului. Istoria ultimelor două, trei decenii, ne arată că, mai greu, mai împinși de la spate, aleșii neamului au realizat anumite progrese pentru România. E puțin față de ce trebuia făcut. Cu ce costuri s-a făcut, cine a profitat, de fapt, sunt chestiuni colaterale pe care Justiția, uneori, le-a și lămurit. Marii condamnați nu sunt alții decât aceia pe care noi i-am ales cu bună credință sau din neștiință. Cred că mai mult din neștiință. Adevărul este că noi nu cunoaștem oamenii. Uneori nu ne cunoaștem cu adevărat frații, surorile, rudele, darămite niște străini îmbrăcați la costum care au exersat arta persuasiunii ore în șir în fața unei oglinzi.
Figuri, nume, profesii
Spre exemplu, primesc zilele trecute un pliant cu candidații la europarlamentare de la un anume partid politic. Partidul – nume cu un puternic ecou, și controversat. Oamenii – obscuri până spre absolut. Văd doar niște fețe, nume și profesii. Unul e inginer, altul profesor, psiholog, antreprenor local ș.a.m.d. Asta ar trebui să mă convingă că fac alegerea potrivită? Merge vorba, din poartă în poartă, ca la țară, despre unul și altul. Așa mai aflu câte ceva. Spre exemplu, aflu că până și în localitățile mici unde toată lumea se știe cu toată lumea se fac șmecherii. Zic că sunt lucruri mărunte, dar care definesc un sistem, un principiu defect care funcționează până la cel mai înalt nivel: acela al favorizării anumitor persoane. Un primar de comună dă în concesiune niște pășuni pentru oierit nu aceluia care are o turmă mare și își justifică solicitarea, ci le dă unui “neica nimeni” cu 4-5 oi rătăcite. Pentru că între primar și beneficiar e o “relație” din sintagma PCR (pile-cunoștințe-relații). În orașele importante se întâmplă același lucru, doar că miza e una mult mai mare. Rechinii imobiliari au instaurat un monopol pe acest sistem învechit, dar (mult prea) solicitat și funcțional. Un sistem funcțional care generează disfuncții. Ce paradox!
Supunerea aleșilor
În Parlament, aleșii voteză cu ochii închiși, cum le dictează partidul. Apropo, unde au fost Parlamentarii când s-au dat banii PNRR? Cine își face de cap, cine se opune, este eliminat sau “pierdut” pe drum. Este îngrijorător ca, într-un stat democratic, să trăiești cu teama că ți se plantează probe și ești compromis dacă nu te supui unor ordine. Mai ales acum, cu noile tehnologii de manipulare audio-video, e mai simplu ca niciodată să fii făcut vinovat de fapte de care nici nu ai habar. Dar asta este o altă mare problemă care trebuie dezbătută separat: “kompromatul”. Concluzia e că nici aleșii noștri nu sunt de capul lor. La nivel “macro”, maeștrii păpușari din umbră mută lucrurile într-o direcție sau alta – mai spre Est sau mai la Vest. Iar România pare uneori doar o păpușă plimbată de colo-colo, care mai dă din mâini și picioare după cum vor mai marii lumii și recită de pe portativ. Concluzia? Suntem prea mici ca să părăsim curtea școlii, și cel mai sănătos lucru este să ne vedem de ale noastre. Așadar…
Ce se întâmplă în domeniile esențiale, în Argeș
Argeșenii sunt mai puțini spre deloc interesați de jocurile din culise, ei vor să vadă rezultate. Care rezultate, dând ca exemplu reforma din Educație, sunt catalogate drept dezamăgitoare. Prof. George Baciu scrie, într-un amplu articol despre “deșcolarizarea României”, despre gravele carențe ale întregului sistem. Dacă nu l-ați citit, citiți-l! “În general, actele ce reglementează educația școlară se bazează pe o asumpție greșită, neținând cont că nu este nevoie de o consolidare a actualei abordări din educație, ci de o re-construcție a sistemului educațional, păstrând tradiția și continuând-o cu cerințele vremii prezente”.
În Administrație, avem câteva exemple de orașe care s-au dezvoltat frumos în ultimii ani, printre care și municipiul Pitești, condus de primarul PSD Cristian Gentea. S-au asfaltat numeroase străzi, a fost construită o mare arenă sportivă, avem un Bazin Olimpic modern, a început proiectul de reconstrucție la Stadion, a fost introdusă o sistematizare rutieră absolut necesară, transportul public a fost modernizat și a devenit metropolitan, iar parcurile sunt – consider eu, printre cele mai frumoase din țară. Avem chiar și un Mall care, deși este o investiție privată, a fost susținută cu toate puterile de municipalitate. Și mai urmează unul! Cartiere care altădată arătau înfricoșător sunt acum îngrijite, iar aici este și meritul oamenilor. Nu în ultimul rând, am început să atragem turiști prin buna organizare, respectiv promovare a evenimentelor: Simfonia Lalelelor, Zilele Municipiului, Raliul Argeșului. Mai sunt multe de făcut, iar ceea ce îmi displace – dacă pot să mă exprim astfel, este conflictul dintre cele două mari tabere politice privind Pădurea Trivale. Aici nu s-a ajuns la nicio înțelegere și oamenii sunt realmente sătui de întrebarea: Arie Protejată sau Pădure-Parc? Eu zic să se facă în așa fel încât să fie bine. În ambele situații, există căi legale prin care să fie împiedicate actele de “intruziune”. De asemenea, municipiul Pitești are încă numeroase zone neexploatate care pot fi transformate în puncte de atracție pentru cetățeni, dar și pentru vizitatori.
Fiindcă mulți au ridicat întrebarea “De ce mall-uri și nu parcuri industriale?”, ei bine, am aflat că motivul e unul simplu: nu ai unde să-l faci la Pitești. Terenurile private unde s-ar putea realiza așa ceva se vând la prețuri astronomice, de ordinul milioanelor de euro. Potrivit surselor noastre, pe un astfel de teren se cere și 10 milioane de euro! Soluție întrezărită de candidații PNL la alegeri este în apropierea municipiului, la Mărăcineni sau în alte zone situate lângă aglomerările urbane din Argeș.
Legat de Sănătate, autoritățile județene au realizat două mari proiecte în actualul mandat: modernizarea Spitalului Județean și a celui de Pediatrie. Totodată, și medicii au salarii atractive, iar rezultatele se văd. Față de alți ani când șiroiau drame petrecute în spitalele publice, în ultima perioadă acestea s-au redus simțitor. Cu alte cuvinte, nu mai murim chiar atât de ușor. Totuși, opinia publică susține că este necesară cel puțin încă o mare unitate spitalicească, pentru a mai degreva SJU Pitești de sarcini (pacienți). Aglomerația de la primiri urgențe persistă și timpii îndelungați petrecuți în sala de așteptare generează în continuare nemulțumiri sau pot conduce la agravarea stării de sănătate a pacienților. Trebuie făcut, însă, un studiu serios privind un nou spital. Să fie luate în calcul cheltuielile, dar și acoperirea cu cadre medicale. Altfel, o să ne alegem cu o clădire frumoasă (probabil) ca aspect, dar în esență goală.
Problemele economice sunt multiple și generate de ceea ce spuneam: lipsa parcurilor industriale, depopularea comunelor și lipsa locurilor de muncă în localitățile mici. Ba mai mult, nefiind stimulați să producă sau să cultive terenul, țăranii au lăsat sute de hectare de izbeliște și, în locul spicului ca de aur, vedem acum sute de pârloage. Merele și perele putrezesc pe jos, neavând intrare în marile magazine comerciale unde s-au impus străinii cu fructe făcute parcă pe calculator: dimensiuni precise, culori vii, dar gust – ioc!
În ceea ce privește industria județului nostru, este evident că depinde de DACIA. Datorită Uzinei, avem numeroase platforme unde se produc piese auto și accesorii. În lipsa Uzinei de la Mioveni, ar fi jale!
Jale e și pentru că nu mai avem meseriași, cei mai buni au ales să lucreze în străinătate. Și atunci de ce ne mirăm când se produc drame precum cea de zilele trecute, când un muncitor care lucra la o conductă de apă, a murit îngropat de un mal de pământ. Atenție, nu este singurul caz!
Concluzie
Mă întreb și vă întreb: pentru ce votăm? Concluziile pot fi desprinse cu ușurință: școli profesionale care să producă meseriași, locuri de muncă bine plătite, oameni cu viziune și capabili de a realiza proiecte mari în echipă, oameni onești și buni gospodari, specialiști în domenii esențiale precum Sănătatea. Ei bine, unde sunt aceștia?
Probabil că partidele, dacă nu insista pe promovarea liderului și ar alege să promoveze o întreagă echipă, ne-ar deschide mai bine ochii. Ar fi bine să asistăm la mai multe dezbateri cu oamenii capabili de fapte bune. Răutățile și obiceiul de a arăta cu degetul nu mă conving să îmi schimb intenția de vot. Fiindcă nu votez un partid sau pe cineva, ci votez ceva! Să fie bun sau foarte bun!
Foto descriptiv
