Pe toate canalele media ni se explică de la răsăritul până după apusul soarelui cât de fragilă este biata fiinţă umană chiar şi în faţa unui virus pe care nici nu-l vedem cu ochiul liber. Şi adevărurile ştiinţei, bazate pe dovezi, nu le contestă nimeni. La fel de reale sunt şi intervenţiile miraculoase pe care Dumnezeu, sfinţii Săi şi Maica Domnului le au în vieţile drepcredincioşilor. Iar cei care se roagă în catedrala „Sf. Gheorghe” din Piteşti depun mărturie.

Perla din centrul Piteştiului

Pelerinaje interzise, slujbe în aer liber, restricţii de tot felul pe care dreptcredincioşii le respectă dând „Cezarului ce este al Cezarului”, pentru a limita răspândirea Covid 19. Cu atoate acestea, flacăra credinţei nu se stinge în sufletele dreptcredincioşilor. Cei din Piteşti care evită să mai plece la mănăstiri să se roage s-au reorientat spre bisericile din urbe. În felul acesta, poată fără să vrea, redescoperă Casele Domnului cele mai apropiate de locuinţele lor, fiecare având un „ceva” aparte. Interesul oamenilor este mare, mai ales pentru raclele în care sunt păstrate fragmente ale sfintelor moaşte sau spre cele în care se află icoane considerate generic „făcătoare de minuni”, deşi, teologic vorbind, orice icoană are această putere tămăduitoare. Tot mai mult se vorbeşte în ultima vreme, chiar şi în mediul virtual, unde credincioşii sunt constituiţi în grupuri, despre binefacerile pe care le revarsă Maica Domnului către cei care cinstesc icoana ei din Catedrala „Sf. Gheorghe”, situată în centrul Piteştiului. Desigur, este vorba despre o copie a celebrei icoane de la Mănăstirea grecească Vatoped, dar cei evlavioşi o cinstesc făcând abstracţie de acest fapt, în definitiv ei implorând mila Fecioarei Maria, nu a materialului, lemn, hârtie şi sticlă.

Copia are acelaşi har

Povestea icoanei este deosebit de interesantă. Ea ar fi apărut ca prinos de recunoştinţă adus de împăratul Teodosie cel Mare (379-395) care astfel a dorit să-i mulţumească Maicii Domnului pentru că i-a salvat fiul dintr-un naufragiu. Fecioara Maria este înfăţişată stând pe tron, asemeni unei împărătese, având în braţe Pruncul. De-a lungul secolelor, toţi cei care s-au apropiat cu evlavie şi s-au rugat în faţa icoanei au simţit ajutorul Născătoarei de Dumnezeu. Mai cu seamă cei chinuiţi de boli incurabile aveau să îşi afle tămăduirea în acest fel. În Sfântul Munte Athos există şapte icoane ale Maicii Domnului, considerate făcătoare de minuni, printre care şi „Pantanassa” care în traducere ar însemna „Împărăteasa a toate”. Copiile sale răspândite prin lume se spune şi se crede că ar avea har, putere vindecătoare, asemeni originalului. Vestea despre revărsarea binefacerilor asupra credincioşilor care se roagă la „Pantanassa” s-a rostogolit pe reţelele sociale. Unii vin din curiozitate. Intră în catedrală şi se îndraptă spre icoana Maicii Domnului, amplasată pe zidul sudic. Sub rama frumos împodobită cu ornamente sculptate în lemn, credincioşii cuvioşi pun flori. Buchetele înmiresmează spaţiul sacru.

Lacrimile ajung la Hristos

Aici îşi murmură fiecare rugăciunile cu nădejdea că Fecioara ascultă şi va da mult aşteptatul ajutor. De-a lungul timpului, mulţi oameni copleştiţi de dureri fizice sau afecţiuni psihice şi-au găsit alinarea suferinţelor. Alţii aduc obiecte personale ale celor dragi, neputincioşi, imobilizaţi la pat: eşarfe, batiste, obiecte vestimentare pe care le ating de icoană în timp ce îşi spun oful inimii. Preoţii Catedralei „Sf. Gheorghe” nu garantează nimănui minuni. Ţine de credinţa fiecăruia, de felul cum rânduieşte Dumnezeu pentru el. Maica Domnului este mijlocitoarea care îl înduplecă pe Fiul ei, fiind veşnic rugătoare. Încredinţaţi că se va îndura şi de ei, în mare milostivire a Împărătesei Cerului, oamenii pleacă din faţa icoanei cu obrajii trişti scăldaţi în lacrimi. Unele vor fi căzut pe geamul de protecţie, unde credincioşii îşi pleacă fruntea. Le primeşte Fecioara Maria şi le duce lui Hristos…

Distribuie pe Facebook