România nu-i o ţară normală, ci una decăzută moral în care îşi dau mâna sărăcia cruntă cu bogăţia nesimţită a câtorva mii de politicieni,  derizoriul cu sordidul, prostul-gust cu mahalagismul, hoţii şi interlopii cu „organele” şi cei ajunşi demnitari prin votul unei populaţii ieşită buimacă din coşmarul deceniilor de comunism. Iar după ’89, televiziunile private, care au adus prin studiouri cohorte de analişti vânduţi, escroci, paranoici, politicieni de doi lei, vrăjitoare, paranormali, vraci autodidacţi, numerologi, parveniţi, insolenţi, moderatori, mercenari şi Gigi Becali, cu tot neamul său, nu au făcut altceva decât să spele creierele exagerat de multor români.

De peste două decenii sunt cronicarul agitatei noastre vieţi zilnice. Consult anual mii de bolnavi care confirmă că schimbarea sperată după anii ’90 este o himeră. Adică o problemă irealizabilă şi o iluzie. În mitologia greacă, himera era un monstru cu cap de leu, corp de capră şi coadă de şarpe.

Ca popor, se pare că nu suntem genetic în stare să ne schimbăm radical, să ne recăpătăm demnitatea, coloana vertebrală, decenţa şi bunul-simţ. În majoritatea unităţilor sanitare din ţară, fie de stat sau private, se lucrează la acest moment sub presiune din cauza nervozităţii excesive a bolnavilor, a prostiei, a mahalagismului şi nevricalelor. Corpul medical este evident duşmănit, insultat ca pe maidan sau chiar agresat fizic.

Nu sunt bugetar şi lucrez într-un cabinet privat care arată într-un fel ce le-ar impune tuturor decenţa. Sunt un profesionist responsabil în tot ceea ce fac, nu-s conflictual, respect legislaţia şi nu fac nicio concesie în privinţa asta. Degeaba! Lumea este ţâfnoasă, toţi cred că suferinţa lor este o urgenţă, pe hol se ceartă, se îmbrâncesc şi se jignesc, iar în aglomeraţia de la uşa cabinetului dacă le spui că nu vor fi consultaţi decât cei care s-au programat anticipat începe nebunia.

Se strigă apăsat şi cu năduf: „Hoţilor, ciubucarilor, trăiţi din banii noştri, v-au mărit salariile de patru ori, la sapă cu voi, să vedeţi ce înseamnă munca adevărată, la oi, că acolo e locul vostru”. Asemenea vorbe mi-au fost adresate în ultimele luni. Iar recent, o sexagenară dusă cu capul a dat buzna în cabinet şi, privindu-mă galeş, mi-a spus: „Zău? Nu mă consulţi? Dacă-mi dai numărul de telefon nu te reclam. E la secret? Zău? Nici dacă te pup apăsat la mine în pat?”

Distribuie pe Facebook

Dr. Viorel Pătraşcu

See Full Bio