Bătrâna fără adăpost trage din mahoarcă lângă lemnele uscate
Peste drum de Piaţa Primăriei, o casă-monument (cândva sediu de partid al PDL Argeş) a ajuns cuib de şobolani şi de… boschetari. Fiindcă proprietarului nu-i pasă de ce se întâmplă în propria-i ogradă, la uşa imobilului aflat într-o stare deplorabilă s-a aciuat o bătrână care şi-a improvizat un culcuş sub cerul liber.
Este înconjurată de şapte-opt pungi şi sacoşe umplute cu te miri ce, are o pufoaică să nu îngheţe noaptea de frig, iar dimineaţa îşi prepară cafeaua Amigo primită de pomană de la un cetăţean cu dare de mână. Nu ştim cum a reuşit să transporte atâtea sarsanele, cert este că femeia, deşi nu pare, este încă în putere. A adus chiar şi un braţ de vreascuri, lucru care a stârnit îngrijorarea vecinilor.
Pericol de incendiu?
Oamenii spun că le e frică de un incendiu care s-ar putea extinde către locuinţele lor, ţinând cont că amărâta mestecă şi pufăie din mahoarcă lângă uscături. Femeia spune însă că e „cuminte” şi că nu are de gând să facă focul cu ele, ba mai mult decât atât, susţine că păzeşte locuinţa şi maşinile parcate în curtea casei. Nu am putut obţine detalii cu privire la modul în care îşi exercită funcţia de paznic, am aflat însă motivul pentru care a ales să stea în acest loc şi nu în altă parte.
Casă-monument în paragină, cuib de boschetari
„Păi, e în centru, eu sunt piteşteancă şi cunosc oraşul şi aici îmi place să stau. Ştiu că există un adăpost de noapte, dar eu vreau să dorm afară, la aer. E primăvară şi e frumos aşa…” – ne-a explicat bătrâna.
La faţa locului şi-au făcut apariţia mai mulţi cetăţeni curioşi să afle ce gânduri are femeia. Un lucru este cert: de plecat, nu va pleca decât cu forţa. Iar singurul în măsură să o alunge este proprietarul. Până una alta, dincolo de imaginea care nu face deloc cinste municipiului, există şi partea plină a paharului: liceenii de la „Brătianu” nu mai pot fuma la locul lor preferat fiindcă acum este… ocupat. Departe de a face pe lupul moralist, treaba cu fumatul pe treptele casei părăginite era pur şi simplu riscantă: tinerii se puteau trezi oricând cu o bucată de cărămidă sau tencuială în cap.
George OLTEANU
