Orașul nostru este zguduit de o crimă îngrozitoare. Un elev de liceu în clasa a X-a și-a ucis tatăl cu 12 lovituri de cuțit. Probabil sub efectul drogurilor ori al unei boli psihice nedescoperite. Culmea măcelului: în prezența tatălui, care trăgea să moară acoperit de zdrențe, băiatul a dat o petrecere la locul crimei. Acestea sunt faptele. Terifiante, de neconceput! Și totuși așa s-au întâmplat lucrurile. De necrezut, nu?!

Sigur, nu este pentru prima dată când drogurile sau boala psihică ne tulbură, ne cutremură cugetele și viața. Cu aproape un sfert de veac în urmă, un alt copil, de medic, își ucidea mama. Tot înfiorător și tot la Pitești! Anul trecut, un bolnav psihic își ucidea aproape toată familia la Bascov. Dacă este să dăm o simplă căutare pe internet, vom avea surpriza să aflăm că, la câteva zile se produce o nouă crimă monstruoasă. De cele mai multe ori, sub efectul drogurilor.

Mie unuia, ca jurnalist, mi se pare că de ani de zile asistăm cu nepăsare la o crimă mult mai cumplită, al cărei criminal nu este altcineva decât societatea, în ansamblul ei. De vreo 30 de ani au dat năvală peste noi drogurile. Cum au dat și urșii. Cum ne împresoară atâtea alte necazuri cărora nu suntem pregătiți să le facem față. Individual! Dar nu este de conceput să n-o putem face, într-o societate în care proclamăm demnitatea, integritatatea și inviolabilitatea omului. Alimentăm, din impozitele noastre pe salarii, din alte venituri, un mamut numit bugetul țării. Câte instituții nu alimentează la rândul său mamutul ăsta, cu scopul evident de a ne proteja de primejdiile care ne dau ocol, ne amenință? Dacă începem să le numărăm, instituțiile astea, organizațiile astea, asociațiile astea, ele sunt o puzderie nu alta! Puzderie sporită inclusiv de clientela politică.

Păi, nu credeți că a venit momentul să luăm la puricat toate aceste instituții, ca să vedem cum își fac ele datoria față de societate? Eu, unul, cred că da! Și, ca să nu pară că mă uit mai întâi în ograda altuia, să începem cu presa care trebuie să fie câinele de pază al societății civile. Presă pe care o minimalizăm, o decredibilzăm, o trimitem de multe ori la plimbare. Dar, atâta câtă este ea, presa a făcut publică oroarea, crima monstruoasă de la Pitești. De aici încolo este însă rândul instituțiilor medicale, celor de poliție, juridice, legislative să-și facă datoria. Cu analiza fiecărui caz în parte, analiza pe care se impune s-o facă instituțiile de resort, cu consecințele ce trebuie luate. De pildă, nu-mi imaginez că Prefectura Argeș, demnitarii ei, se mai pot uita în ochii oamenilor, dacă n-au judecat crima din municipiu, cu analiza consumului de droguri în Pitești și mai ales în școli, cu verificarea acestui fenomen la nivelul unităților școlare, instituțiilor, localităților. Nu-mi imaginez că unitățile de prevenire a distribuirii și consumului de droguri, înființate după 1989, nu sunt la curent cu circuitele pe care se infiltrează metamfetaminele, aceste substanțe deosebit de nocive și periculoase care produc transformări fizice îngrozitoare în organism. Unitatea de măsură a activității lor nu trebuie să fie întâlnirile formale cu posibili consumatori, ci cazurile care, iată, ne fac tuturor viața un coșmar.

Și, nu exagerez, ne-o fac de vreme ce iată, mama băiatului criminal declară că se teme pentru viața ei. Și se teme, fiindcă nu se simte protejată de nicio instituție, se simte neajutorată față-n față cu propriul ei copil pe care consumul de droguri l-au dus în pragul nebuniei. E vinovat el, e vinovată mama de starea în care a ajuns copilul, este vinovat tatăl care a plătit cu viața, e vinovat dirigintele ori psihologul din liceu, e vinovată poliția sub ochii căreia circulă drogul în școală? Cine alții sunt vinovați că am ajuns într-un asemenea grad de degradare umană, că soluția nu este alta decât internarea la ospiciu? Păi, asemenea întrebări nu trebuie doar puse de presă, ci lor trebuie să le răspundă autoritatea locală și centrală, cea de specialitate și coercitivă. Iar dacă, din nou n-o va face și nu va lua măsuri efective, legislative și organizatorice, nu vom avea încotro, va trebui să suportăm să trăim alături de criminali, fiindcă nu-i știm. Îi aflăm doar când au ajuns să comită fapte îngrozitoare, ale căror victime putem fi și noi. Da, putem fi, dacă nu stopăm crima cea mai înfiorătoare care se petrece sub ochii noștri și al cărei autor este – cine altcineva decât – societatea însăși. Căci, ce s-o mai ocolim, ea este autoarea nepăsării față de ce se întâmplă sub ochii noștri! Dragă societate, cu instituțiile tale, trezește-te odată, căci altminteri dăm ortul popii cu toții!

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio