M-am repliat și am procedat la redimensionarea frecvenței ziarului pe piață. Am făcut bine sau rău? Nu știu încă, dar sigur vom vedea. Vom vedea, fiindcă informația este disponibilă pe o scară largă, iar liderii informați nu mai sunt ceva rar. Citesc asta într-o carte despre „liderii înțelepți” în care mai spune că oamenii sunt înecați în informații și însetați de înțelepciune.
Ce vreau să spun cu asta și de ce mă preocupă chestiunea? Păi, ține direct de afacerea mea în care sunt implicat de mai bine de o jumătate de secol. Viața merge înainte cu o viteză amețitoare. Nici prin cap nu-mi trecea în 1968, când m-am angajat la revista „Argeș”, că va veni o vreme când litera tipărită va fi subminată de imagine, de vorbă, de inteligența emoțională. Iată, nu doar pe plan regional, ci și-n plan național, global presa tipărită se află în cădere liberă. Tehnologia nu are margini, inventează și reinventează și-n domeniul comunicării astfel încât „relatarea” unui fapt să poată fi făcută instantaneu, adică să acopere în timp real faptul aflat în desfășurare, ocurent.
Așa se explică de ce și eu, ca mulți alții, am dat fuga către noua invenție – ziarul online. Nu fac parte din „liderii inteligenți”, dar cred că soluții există. Că un ziar nu doar relatează, ci și investighează, analizează, invită la meditație, vine cu soluții, sancționează etc. etc. Lumea este într-o continuă mișcare, prefacere, revoluție. Schimbările, unele, sunt fundamentale. Un virus, iată, a dus la blocarea economiei. Dar nu doar atât! Ne-a schimbat viața din temelii, vorba Papei Francisc: nu mai trăim o eră a schimbărilor, ci o schimbare a erei. Mii de oameni și-au părăsit posturile, unii au fost trimiși în șomaj, alții descoperă că pot lucra de acasă și chiar că este mai bine. Teama de eșec și anxietatea au făcut și ele victime. Multe! Fiindcă au fost luați prin surprindere, de complexitatea problemelor noi și a vieții, de reacția pieței, sunt lideri, mai ales politici, care de teama că vor greși nu mai fac nimic, iar alții pur și simplu au dat bir cu fugiții din posturi. Rezultatul? Cel pe care-l prevedea președintele Harry Truman când a spus că „Oamenii fac istoria și nu invers. În perioada în care nu există lideri puternici, societatea stagnează. Ea progresează doar când apar lideri curajoși și pricepuți care știu să profite de oportunități pentru a schimba lucrurile în mai bine”.
Sigur, putem contabiliza în continuare cât de vulnerabili suntem în fața schimbării: falimentul firmelor, pierderea slujbelor și implicit a banilor, scandaluri și proteste. Aici n-ar trebui să fiu necăjit, fiindcă presa va continua să vâneze incidentele de orice fel, iar atât printul, cât și online-ul la care continui să lucrez n-ar trebui să facă excepție. Toate astea și multe altele constituie materia primă a presei, din carnea vie a acestora se fabrică articolele de informație și de senzație. Care senzație vinde ziarul, nu! Vinde, dar are o hibă chestia asta. De care unii sunt conștienți, alții nu. Și dacă nu sunt, cad pradă manipulatorilor.
Cum? Păi, să vă spun! Aveți un telefon inteligent? Dacă da, vă veți da ușor seama că, vreți nu vreți, când deschideți, nu faceți doar ce vreți dv., ci și ce vor cei cel strunesc de departe. Ați băgat de seamă că, dacă urmăriți la TV programul „Epic drama”, cineva a reușit să vă facă profilul și vă recomandă filme cu o tramă, cu un conținut asemănător. La fel vă poate „citi” gustul culinar sau electoral și vă bombardează informatic cu un tip de produse corespunzătoare. Da, pentru că nu doar telefoanele, ci și alte mass-media au capacitatea de a recunoaște emoțiile tale și ale altora și de a le folosi pentru a-ți gestiona propriul comportament și relațiile cu alții. Inteligența socială, spun specialiștii, este componentă a inteligenței emoționale și poate fi „dirijată” spre ce este interesat manipulatorul.
Pe Strada Mare, la chioșcul lui nea Codescu, dau peste o carte care-mi reține atenția: „Opt paradoxuri ale liderilor de excepție”, sub semnătura, cum altfel, a unui american Tim Elmore. Autorul are pretenția să ne învețe „cum să ai mereu răspunsuri la cerințele contradictorii ale zilelor noastre”. Am dat banii pe ea, cu speranța că voi afla și eu răspunsul care mă frământă privitor la ce mai vrea omul să afle când cumpără un ziar. Și, mai ales, dacă-l mai cumpără, fiindcă sunt destui care sunt mulțumiți să citească ziarul pe telefon. Pe telefon și pe gratis! Deocamdată!
Ce mai rețin din cartea cu pricina? Că „liderii de excepție sunt în pas cu vremurile lor, dar includ în activitatea de conducere și valorile dintotdeauna.” Ei au astfel capacitatea de a descifra o situație înainte de a lua o decizie. Altminteri, de teama de a nu greși, poți foarte bine să stai cu mâinile în sân. Dar nu este eficient, îți pierzi capacitatea de a funcționa. Drept care, mergi înainte dacă ai luat o decizie bună!
Un Comentariu
Eugen
Cu siguranta a fost o decizie buna in a diminua frecventa editiei printate in primul rand pentru ca tanara generatie s-a adaptat unor altfel de vremuri chiar daca sunt cele de pe urma. Insa decizia de a-l cenzura pe Savu ( editorialistul cu o suta de conturi) a fost de-a dreptul geniala. In orice caz va sugerez sa va creati jurnalisti specializati pe politica externa folosind surse acreditate de genul ISW sau Stratfor in dauna unor nulitati ca Mihailescu ( acest Roubini de pe garduri sau Tomaziu – necrofagul de serviciu). Accesul la on-line intr- maniera pertinenta si asumata presupune si o altfel de abordare care implica un grad mai ridicat de profesionalism. Va place sau nu , inca aveti oameni de calitate in redactie si ar fi regretabil ca ziarul sa faca o medie cu nulitatile enuntate mai sus. Este grav cand un fost consilier judetean ajunge sa fie validat si asumat de o redactie profesionista ca formator de opinie si o autoritate in domenii diverse pe care nu numai ca le poate acoperi dar ajunge sa se rataceasca pe miristi. Cu Tomaziu treaba este clara…Numarati frecventa articolelor acestuia si comparatile cu structura editoriala. Totusi nu sunteti ziarul Cimitirului Sfantu Gheorghe… Succes !