Etica profesională care m-a ghidat atât în calitate de medic pediatru, cât şi activitatea desfăşurată în sistemul de ocrotire a sănătăţii publice din Germania mă determină să transmit câteva informaţii de mare actualitate medicală.
În utimele luni ale anului trecut, medici specialişti pediatri şi neurologi au făcut o constatare alarmantă: apariţia unor cazuri de paralizii infantile, care aminteau de poliomielita clasică. Unul dintre copiii afectaţi are nevoie de orteză, altul de staţia de oxigen. Cazurile diagnosticate la München au fost chiar mai dramatice. În medie au fost semnalate 40-70 de cazuri anual, începând cu anul 2016.
În Statele Unite, boala paralitică arată o creştere continuă a cazurilor, cifra atinsă fiind de 527 de copii bolnavi în ultimii patru ani. Toţi experţii care analizează această nouă maladie se confruntă cu o dilemă. Este posibil ca un virus asemănător celui poliomielitic să transmită boala în cauză. Există însă şi ipoteza imunologică. Ministerul Sănătăţii recomandă pediatrilor să recolteze de la copiii suspectaţi de paralizii atât lichid cefalorahidian, cât şi exudat faringian şi coprocultura. În plus, s-a propus o supraveghere a ratei de îmbolnăvire la nivel european.
Se insistă asupra măsurilor de informare, dar şi de înregistrare a cazurilor de îmbolnăviri în sudul şi răsăritul Europei. Pe de altă parte, este absolut necesară vaccinarea „polio” pe scară largă. Nu trebuie ignorat faptul că rata de vaccinare împotriva paraliziei infantile (Poliomielitei) este încă deficitară în Ucraina şi Rusia, dar şi în România.
