„Dom’ doctor, mi-e ruşine de mor, dar n-am mai scăpat de gura femeii mele: nu şi nu, să mă duc la un doctor de chestia asta, pe care o am apărută de vreo doi ani. Ea îi zice bazaconie. Uitaţi cum stă treaba: sunt om de la ţară, am 65 de ani şi când vreau să am şi eu tangenţă cu nevasta membrul se ridică, da’ când să-l introduc, al dracu’ se strâmbă într-o parte şi din cauza asta nu intră. Pe ea o apucă nervii, iar mie îmi vine şi să plâng, şi să râd. Că îmi amintesc de bietu’ tata, om simplu, agricultor harnic şi mereu pus pe glume. Când eram io flăcău, aveam un prieten, un consătean cu care eram leat. Ăla era cam zbanghiu la cap, făcea numai boacăne şi până la urmă a fost şi câţiva ani arestat. Tata mă lua mereu la refec şi-mi zicea că m-am înhăitat cu fi-su lu’ vecinu’ Vasile, care l-a făcut din «sculă strâmbă». Acuma am ajuns şi io în situaţia lu’ nea Vasile. Bine că am copii reuşiţi făcuţi la tinereţe, când a mea ţinea linia dreaptă”.
Nu mai avusesem de vreo două decenii un bolnav cu induraţie plastică a penisului. Specialiştii o ştiu şi ca boala Peyronie, numele celui care a descris-o prima oară pe vremea lui Ludovic al XV-lea. Nu apare la bărbaţii tineri.
În erecţie, în structura corpului penisului se pot palpa noduli fibroşi care îi deviază axa în diverse direcţii, apare o jenă dureroasă, iar contactul sexual nu poate avea loc. Tratamentele sunt de durată şi de cele mai multe ori ineficiente.
