– De vorbă cu d-na dr. Maria Constantinescu –
– Stimată d-nă chimistă dr. Maria Constantinescu, cum a pătruns o argeşeancă în inima Dubnei ruseşti, acolo unde se descifrau tainele atomului, cu reverberaţii în destinele omului?
– Povestea este lungă până am ajuns acolo. Întrucât Argeşul este leagănul copilărie mele, cu comuna de la capătul judeţului, Recea, nu pot să nu-mi amintesc – cu nostalgie – că am văzut lumina zilei în simbolica sărbătoare a primăverii Buna Vestire (sunt un „berbec”), în acel minunat areal patriarhal, unde am învăţat mai întâi tainele alfabetului, înaintea celor ale atomului şi cele patru clase primare, cu distinsul dascăl Marin Receanu. Am venit la Piteşti şi am intrat prin concurs la Liceul Teoretic de fete (cum se numea atunci) „Zinca Golescu”. În cei opt ani de liceu am avut profesori de o aleasă erudiţie şi, cu regret că nu-i pot aminti pe toţi, voi numi fie şi numai doi dintre cei mai dragi, doamnele Maria Bâca, de matematică, şi M. Badea Ştefănescu, de chimie, de la care aveam să îndrăgesc miraculoasa şi tainica lume a formulelor. Încă din liceu m-am simţit atrasă de chimie şi-am hotărât să adâncesc cunoaşterea în acest domeniu, urmând Facultatea de Chimie, secţia Chimie Fizică, de la Universitatea Bucureşti. Concursul de admitere era de o mare dificultate în vremea aceea, la o asemenea facultate, veneau foarte mulţi candidaţi şi, mai toţi, foarte pregătiţi. Am reuşit să devin studentă şi, după cinci ani, la absolvire, am primit repartiţie guvernamentală la Institutul de Fizică-Atomică Măgurele.
– De la Măgurele la Dubna este totuşi o cale lungă, nu numai în kilometri. Cum s-a produs minunea?
– Nu este vorba de minune. Au intrat în competiţie cunoştinţele profesionale, îndârjirea în muncă, interesul în pătrunderea în intimitatea cunoaşterii atomului. Au fost parcurse etape, promovări prin concursuri, susţinerea tezei de doctorat, împletirea activităţii de cercetare ştiinţifică cu cea de asistent la cursurile postuniversitare de specializare în utilizarea radioizotopilor şi tehnicilor nucleare în medicină, biologie, agricultură, silvicultură. Aşa cum i se cuvine unui cercetător, am elaborat capitole în Monografia „Rezonanţa paramagnetică electronică”, am participat la simpozioane internaţionale de chimia radiaţiilor, la sute de comunicări ştiinţifice interne şi internaţionale. Unele dintre lucrările publicate le-am realizat împreună cu soţul meu, eminent om de ştiinţă de talie internaţională, şi el absolvent de liceu piteştean şi al unei facultăţi de chimie, dr. Olimpiu Marius Constantinescu.
– Cu aşa palmares, nu surprinde pasul spre Dubna.
– Unele lucrări publicate în domeniul separării radiochimiei au fost efectuate în colaborare cu cercetători de la Dubna. Acolo am lucrat, împreună cu soţul meu, în două serii, timp de treisprezece ani. La institutul de la Dubna am cunoscut specialişti din mai multe ţări şi am colaborat cu o echipă internaţională formată din oameni de ştiinţă din Franţa, Polonia, Germania, Rusia. Pe baza unor protocoale de colaborare dintre institutele de profil, o parte din cercetare s-a desfăşurat la I.F.A. Bucureşti – I.N.C.N Dubna- I.P.N. Orsay (Franţa). Periodic, am desfăşurat activitate de cercetare, în cadrul Laboratorului de Radiochimie din Franţa, am avut contribuţie la punerea la punct a metodelor de separare rapidă a izotopilor grei.
– Distinsă doamnă, am reţinut din cele relatate de dv. o sumedenie de denumiri de specialitate şi nu vreau să pun la încercare răbdarea cititorului neobişnuit cu lucruri atât de sofisticate ale chimiei, mai ales a celei ce priveşte cercetarea atomică. Este o bucurie pentru mine să remarc că satul meu natal a dat o personalitate cu anvergură internaţională, care cinsteşte nu doar Argeşul, ci însăşi România.
M. MANOLACHE
