Pe Mihai Manolescu, fostul director al postului Antena 1 Piteşti, îl ştiu de o viaţă. Am o fotografie alb-negru din anul 1948 în care două femei tinere, împingând fiecare căruciorul ei, îşi plimbau pe Strada Mare din vechiul oraş băieţii. Erau mamele noastre, noi eram frumuşei foc, iar din când în când cunoscuţii le opreau şi scuipau conform tradiţiei spre a nu ne deochea.
Anii au zburat pur şi simplu. În 1999, Mihai m-a căutat la cabinetul meu din policlinică, spunându-mi: „Piteştenii îţi citesc rubrica din ziar. Îţi propun să realizezi pentru Antena 1 o emisiune medicală, timp de 15 minute, în direct, duminica dimineaţa. În privinţa formatului şi obligatoriu a unor imagini de boli, ai libertate totală”. Aşa am devenit dependent şi de un alt drog în afară de turism şi publicistică: televiziunea, ca realizator.
CNA-ul românesc funcţiona şi atunci, dar nu era aşa de negru în cerul gurii ca astăzi. Când parcă totu-i făcut ca românii să fie minţiţi, manipulaţi, manelizaţi, otevizaţi şi becalizaţi. Iar ţăranii, mărşăluind prin noroaie şi cu privata în fundul grădinii, să trăiască precum într-un Ev Mediu târziu. Cred că sunt singurul realizator de televiziune din ţară care la acea vreme a prezentat pe post imagini explicite cu organe genitale, boli venerice şi cancere de bază cauzate de fumat, cu ani buni înainte de apariţia pachetelor de ţigări cu asemenea nenorociri. Oncologii străini au spus de multe ori că doar în România mai pot fi văzute la cabinete asemenea forme istorice de cancer.
Tot în acei ani am spus pe post că, dacă vrem cu adevărat să facem educaţie sanitară acestui necăjit popor, trebuie să ne eliberăm de falsele pudori, să spunem lucrurilor pe nume, pentru că până la urmă toţi suntem oameni, iar fese, testicule sau sâni au şi mai-marii bisericii, politicienii, preşedintele sau cei de la CNA.
De parcă am fi în Iran, astăzi, când realizez o emisiune medicală foarte urmărită, pentru că nu se doreşte să fim amendaţi de CNA, trebuie să fiu foarte atent să nu se vadă cumva sânge, cancere cumplite sau cine ştie ce i-ar putea trezi pe români din dulcea şi ancestrala înapoiere.
Viorel Pătraşcu
