Când a venit Moș Crăciun la mine, pe scară, avea agenda plină: scotea din sac numai bunătăți pentru copii. Multe! L-am rugat să zăbovească, pentru că aveam și eu să-i adresez niște rugăminți. Ceva mai complicate, dar Moșul se grăbea. Avea, cum spuneam, multe adrese, așa că am convenit să mă adresez secretariatului Serviciului Național de Sărbători Fericite. A fost de acord imediat. Drept care, am formulat următoarea scrisoare:
Dragă Moșule,
Te rugăm noi, piteștenii, să faci un lobby pentru noi, pentru că de prea multă vreme așteptăm. În câteva legislaturi, politicienii ce se dădeau drept servitori ai noștri (chestia asta, ne-am obișnuit, se poartă doar înaintea scrutinurilor, pentru că, altfel, „după”, nu le mai ajungi nici cu prăjina la nas!) ne-au promis că vor rezolva cu draga noastră Trivale. O vor apăra de toate poftele (ilegale…) ale unor „băieți deștepți” și o vor declara „rezervație naturală”. Vorbește tu cu cei din comisia „daruri pentru comunitate” și poate se… poate!!! Nu te supăra, dar comunitatea asta de care-ți vorbesc are încă un mare necaz. Sunt ore la care, la intersecția de la Mărăcineni, în fiecare zi (dar în fiecare zi!!!), nu poți intra sau ieși în/din Pitești, pentru că se formează un șir lung de mașini. Ar fi vorba de niște poduri necesare, Doamne ferește, și în situații grele, când mari urgențe s-ar solda chiar cu victime. „Dopul” ăsta îl mai rezolvă polițiștii, dar nu mereu, mai ales acum, iarna, că le îngheață și lor nasul… Niște băieți de toată isprava au scris pe la intersecții:
„Argeșul, țara prunilor și ținutul (parcă) lui Dobrin”.
Ei bine, s-au luptat ei mult, sprijiniți din umbră de un om de toată isprava, mult regretatul ing. C. Stroe (să-i fie țărâna ușoară!), și au parcurs tot drumul până-n Liga I, până au pus din nou stăpânire pe ce era al lor: Dealul Fotbalului, lângă care se odihnește cel ce a fost Prințul din Trivale. Numai că, acum, stadionul nu mai corespunde. Mereu afișează ei un banner – „Piteștiul are nevoie de un stadion nou” – dar nu primesc niciun semn concret. Cică ar fi niște hârtii, dar… sertare sunt multe și nerăbdarea e mare!
Într-un plan mult cântat a fost vorba și de o altă centură a Piteștiului, care să mai degreveze circulația din arterele principale (paralele) ale municipiului. Nu sunt bani?! Dar cum se face că „economia duduie” numai când vor… ei?!? Sau e ca și cu pandemia? Nu mai este când sunt congrese, când sunt alegeri, când sunt sărbători, când vreo…
Șoșoacă amenință?!? Centura care a fost făcută și care a devenit foarte utilă a intrat în poveste: Puterea și Opoziția au inaugurat, fiecare, „în ziua lor”, arogându-și întâietatea, de parcă centura n-ar fi a României, ci a „lor”…
Și mai este ceva. De tine poate ascultă cine are responsabilitatea să acționeze. Este vorba de „urbanismul” din Pitești: cum vede un „dezvoltator imobiliar” o…”gaură” și trântește blocul! Nu contează că dedesubt sunt conducte de gaze (caz concret!), nu contează că sunt cazuri când te poți duce de pe balconul unui bloc pe altul, să… furi șunca/ cârnații omului, nu contează că fură lumina/ soarele „amărâților”!
Nu știu cum se face că au primit aprobări. Piteștiul nu-i chiar sat fără câini, dar „câinii” ăștia, nu știu cum se face, că au fost îmblânziți tot de „băieții deștepți”. Au ei metodele lor, nu de la vreo asociație chinologică… Multe mai sunt de pus la punct pe aici, dar mi-e teamă că și alții au nevoie de tine, așa că nu ți-am mai cerut să faci tu ordine și cu „Simfonia lalelelor”. Vezi tu, nu mai este simfonia aceea de la început, pentru că au apărut „instrumentiștii” care cântă aiurea, nu de pe partitura originală. Și nu prea se aude bine… Să fii sănătos și să știi că avem mare încredere în tine! Mai multă decât în trecătorii politicieni!
