Parcă a fost ieri. Imediat după ’89, cu toţii l-am înjurat la greu pe bătrânul vulpoi kominternist Silviu Brucan. A spus atunci că suntem un popor care nu va putea învăţa mai devreme de 20 de ani ce-i democraţia şi ce principii are. Cu siguranţă, politrucul uns cu toate alifiile, nesătul de a suge la ţâţa comunistă, dar şi la cea capitalistă, nu a fost sincer. Văzuse şi auzise multe, ştia foarte bine ce-i poate pielea românului, cât de moale îi este acestuia coloana vertebrală şi, mai ales, că-s rari cei care, în funcţie de preţul oferit, nu-şi vând conştiinţa, prietenii şi chiar rudele apropiate. Ca atare, a zis 20 de ani, dar, ştiind cât de greu îşi revin oamenii spălaţi pe creier, convingerea sa a fost că nici într-o jumătate de secol nu ne vom reveni.
La peste 25 de ani de atunci, dincolo de lozinci şi vorbe goale, lucrurile s-au schimbat la suprafaţă, dar în profunzime, în România reală, e jale: suntem un popor pe care hoţiile şi criza economică l-au sărăcit, criza morală l-a debusolat, iar legislaţia permisivă l-a îndemnat la furt în goana după îmbogăţire rapidă cu orice preţ.
Crezând că democraţia îţi dă libertatea de a face exact ce-ţi doreşti, înfrăţiţi sau nu cu organele, românii au furat tot ce le-a ieşit în cale: părţile componente ale sistemului naţional de irigaţie, milioane de copaci din pădurile noastre seculare, de au rămas munţii golaşi, beton şi alte materiale destinate unor autostrăzi care se strică la câteva luni de la inaugurare.
Apoi s-au devalizat bănci, au fost puse la pământ fabrici şi uzine care nu erau toate doar fiare vechi. Iar din pagubele imense s-au recuperat firimituri.
Şi pentru ca totul să fie un circ prost, pedepsele unor mari devalizatori s-au redus, pentru că în timpul detenţiei, dacă n-au coordonat alte tunuri în desfăşurare, au scris cărţi ştiinţifice! Nu ne însănătoşim curând!
