Au devenit de domeniul obişnuitului, cu accente de banalitate uneori, reproşurile aduse – pe drept sau, dintr-o exagerare ce vine dintr-un exagerare („Şi din banii mei sunt plătiţi, nu?”, auzim adesea), pe nedrept – lucrătorilor din cadrul Poliţiei Locale Piteşti, ziarul nostru semnalând, la timp şi obiectiv, „scăderile profesionale” ale acestora. Dar, pornind de la ce voi relata mai încolo, veritabile situaţii ce demonstrează că uneori şi cetăţenii urbei sunt „în culpă”, pot afirma că şi eu, dacă aş fi „în pielea” unui agent de poliţie, aş fi pasibil de nehotărâre în îndeplinirea atribuţiilor profesiei, opinia publică fiind una deplorabilă, ca să nu zic una cu accente infracţionale…
Aşadar, Expo-parcul, oaza de flori şi verdeaţă a oraşului, e vandalizat zilnic de copii, supravegheaţi de părinţi sau bunici, dar cu acceptul şi uneori cu concursul lor, care rup flori şi crengi de copaci, dau cu bicicletele peste oameni, încing partide de fotbal pe iarbă sau îşi practică „talentele artistice” pictând cu grafitti, sau cu smocuri de iarbă ruptă, grupurile statuare sau băncile de aici. I-am atras atenţia, odată, unui copil care rupea nuferi din lac, sub ochii bunicului, şi m-am ales cu apostrofări şi injurii din partea acestuia şi a colegilor, vecine cu linşajul…
În Piaţa Ceair, în miez de zi, un cetăţean vindea flori de nuferi proaspăt culese, „din grădina proprie”, cum mi-a spus atunci când am încercat să aflu sursa (deşi o bănuiam). N-am apucat să aud întreaga explicaţie a acestuia, că un cârd de pieţari i-a luat apărarea, predându-mi o lecţie de solidaritate infracţională…
Alt caz. Mai zilele trecute, atunci când doi agenţi ai Poliţiei Locale, Geani Uţă şi Adrian Popa, de la Ordine Publică, au încercat să curme incursiunea (periculoasă pentru ceilalţi) cu bicicleta a unui tânăr prin centrul oraşului, făcându-şi astfel datoria, pe care o clamăm adesea, s-au ales cu un potop de huiduieli şi de injurii venite din partea – cui credeţi? – de la opinia publică în care, am dedus atunci, ceva e putred… Încercam să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat cu acest tânăr dacă „evenimentul” s-ar fi produs într-un oraş american, şi un poliţist – e drept, cât un munte! – ar fi fost solicitat să-l soluţioneze…
Reamintindu-mi şi astfel argumentându-mi opinia că, în cele mai multe cazuri, de vină sunt cetăţenii care acceptă – din necunoaşterea legilor, din comoditate sau din laşitate („Ce mă interesează, dacă nu e terenul meu?”, mi-a zis cineva, cândva, într-o situaţie asemănătoare celor relatate) – vă spun sincer, că, dacă aş fi pus într-o situaţie asemănătoare celei pe care au încercat s-o rezolve cei doi agenţi de poliţie, n-aş şti cum să reacţionez, intervenţia mea putându-se solda cu un atac furibund din partea opiniei publice, apărătoare uneori a infractorilor de ordin comportamental.
Aşadar, sunt cazuri în care, vă rog, nu mai „trageţi” în poliţişti! Lăsaţi-i „să-şi facă datoria”, aşa cum uneori dumneavoastră le cereţi!…
Dan ROTARU
