Da, nu mai e nicio scofală să umbli cu pantalonii rupți în fund pe Strada Mare! Dar este, dacă vezi o femeie cu barbă, dacă niște adolescenți îți aștern la picioare curcubeul, fără să știe nici ei prea bine de ce. Și ce semnifică. Așa li s-a spus că trebuie să facă. Dacă vor să participe la parada gay, dacă băiețeii îmbracă fustițe, iar fetele vor umbla ceva mai dezbrăcate…
Vrei, nu vrei, când vezi la televizor așa ceva, te simți scăldat într-un șuvoi de emoție. Ce se întâmplă, o ia lumea razna, dacă LGBT-ul simte nevoia să-și afirme public – și imperios, chiar scandalos! – pretențiile legate de dreptul de a ”întemeia” o familie, căsătorindu-se bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, de a adopta un copil, de a introduce în școală educația homosexuală? La urma urmelor, sunt și ele minorități sexuale și drepturile lor trebuie recunoscute și legalizate. Până și acela ca un bărbat să fie borțos și să nască!…
Da, împreună cu academicianul Gheorghe Păun și jurnalista Cristina Munteanu, spuneam, la emisiunea ”Subiect de presă” de la „Antena 3″ Pitești, că ”e delicată și… spinoasă chestiunea”. Și are o istorie. Mai lungă decât credeți, începută cu Școala de la Frankfurt, care încerca să-l împace pe Marx cu Freud, în ideea acestuia din urmă că civilizația ar avea o natură represivă în raport cu instinctele primare ale individului. Instincte a căror satisfacere, în virtutea principiului plăcerii, ar constitui sursa fericirii și însuși scopul vieții. Cumva altfel spus, noi cei din Occident am ajuns deja în paradisul bunăstării, haideți acum să mergem toți, împreună, și-n cel al plăcerii. Uaaah, ce plăcere! Îmi permit și eu să zic.
Frumoasă idee, să ai acces la tot ce-ți place, să-ți satisfaci propriile simțuri, restrânse, ce-i drept, de civilizație. Dar dacă aceasta e represivă, nu ne rămâne decât să dăm de-a dura cu ea, s-o revoluționăm. Cum? Păi, ”umblând” la fundamentul familial și creștin al Occidentului, la școală, la morală. Că educația, familia, religia au avut cumva rolul de poliție, ne-au cenzurat mereu. Au reprimat mereu manifestarea erotismului, libidoul. Prin tabuuri și restricții. Ajunge – spun neomarxiștii – dacă am terminat cu oprimarea proletariatului de către burghezie, să terminăm și cu represiunea sexuală din teoria freudiană! Soluția constă în dărâmarea acestei civilizații, în abolirea tuturor normelor care îngrădesc manifestarea instinctelor primare. Iar categoriile cele mai reprimate sunt minoritățile sexuale și rasiale, femeile, tinerii…
O chestiune spinoasă și delicată, nu?! Să aducem în atenție publică intimitățile noastre. Scuze! Intime, intime, dar ridicate la rang de comportament social acceptat, de către ideologia corectitudinii politice, ele devin cumva obligatorii. Figura asta a început în SUA, unde se refugiaseră liderii Școlii de la Frankfurt și unde teza a ”convins” (?!). După care a devenit deja majoritară aici, apoi în multe state din Uniunea Europeană. A venit vremea ca și noi să recunoaștem ”familia” homosexuală, introducerea homosexualismului în școli ș.a.m.d. Ni se pretinde, ni se cere, ni se impune chiar, căci altminteri nu mai ”păpăm” banii promiși de Iohannis și Câțu. De la UE, desigur.
Da, au și ”ei” dreptate – ei, adică LGBT-ul – adică lesbienele, gay, bisexualii, trans-sexualii. Au nevoie de mai multă empatie, de compasiunea noastră, de încrederea noastră pentru a menține o structură socială compactă. Românească, europeană, globală. Înțelegem că freudo-marxismul a schimbat strategia, înlocuind determinismul economic cu cel cultural. Unde eliberarea de ”represiune” se poate produce mai profund, cu impact mai mare, dacă-i vorba de plăcere, de tărâmul paradisiac. Prin satisfacerea patimilor, omul va reintra în drepturile sale. Unele, e adevărat, dar multe dintre ele împotriva firii. De civilizație, de tradiție, de valori – cum sunt religia sau familia – de toate celelalte virtuți dobândite de omenire, de constrângerile morale n-ar mai trebui să ținem cont, nu? Idee dominantă deja în toate campusurile americane și, după cum scria studenta noastră la Londra, valabilă acum și-n țara lui Shakespeare. Este liber la descătușarea patimilor și apetiturilor erotice. Așa se va naște un ”om nou”, probabil „omul recent” al lui Patapievici. Care nu mai are treabă cu cel tradițional, se modernizează. Schimbă lumea, o modifică din temelii. Cu simbolul curcubeului port-drapel!
Sincer să fiu, eu nu cred că va prinde și la noi chestia asta. E drept, delicată și spinoasă, ca și celelate crize prin care trecem. Da, trecem. Cred că vom trece și vom merge înainte. Vom rezista. Dar ca să rezistăm, trebuie să știm despre ce-i vorba, motiv pentru care și eu încerc aici – cum se spune – să nu-mi răcesc gura de pomană. Și n-am să mă opresc aici, fiindcă mai sunt multe ”dedesubturi” de scos la lumină. Cu ajutorul Irinei Bazon și al altor români care au tradus ”Corectitudinea politică”, adică ”religia marxistă a noii ordini mondiale”. Tipărită cu ”Rost” (ed.), în 2015.
P.S. Dacă ați băgat de seamă, n-am scos o vorbă despre globalism, despre un fantomatic guvern mondial, despre o finanță mondială, despre o religie mondială. Dar nu-i timpul trecut! Vorbim, rezistăm și… trecem mai departe. Cu pantalonii rupți în fund. Că nu mai e mare scofală!
