Elevul de serviciu este subiect de discuţii în consiliile profesorale, întrucât copiii nu mai au voie să facă „muncă administrativă” la nivel de şcoală. Şcolarii n-au scăpat de îndatoririle pe care le au la clasă. Ce sarcini nu au fost şterse cu buretele citiţi în ceea ce urmează. 

Creta

Pe vremuri – posibil şi în prezent – grija principală a dascălului era ca elevul să plece din clasă cu lecţia învăţată pe jumătate. În paginile „Săgetătorului”, colaboratoarea ziarului nostru, profesoara Steluţa Istrătescu, povesteşte despre profesorul de odinioară, amintind şi despre îndatoririle pe care le avea elevul de serviciu: „(…) Scriam cu creta – sarcină ce cădea în grija elevului de serviciu – pe tabla curată, pe care o umpleam cu noile informaţii, iar dacă textul era mai lung, tot elevul de serviciu era cel care ştergea tabla – buretele cădea tot în sarcina lui – pentru ca profesorul să nu piardă prea mult timp din predare. De atâtea ori ne umpleam de cretă de sus până jos, dar nu asta conta. Grija noastră principală era ca elevul să plece din clasă cu lecţia învăţată măcar pe jumătate”.

Tabla

O tânără învăţătoare din Piteşti ne asigură că spiritul gospodăresc nu a dispărut întru totul din rândul generaţiilor actuale de elevi. „Eu predau la clasa a II-a. Acum tabla nu mai este neagră, ca pe vremuri, ci este albă. Şi scriem cu marker – creta se mai foloseşte, probabil, doar în şcolile de la ţară. Buretele a supravieţuit vremurilor, chiar dacă cel modern are o altă textură. Ideea este că elevii mei abia aşteaptă să facă de serviciu pe clasă. Le face plăcere să şteargă tabla cu buretele şi să ude florile. Copiii abia aşteaptă să primească sarcini care îi fac responsabili. Elevul de serviciu duce coşul de gunoi la tomberon, nu i se pare greu să facă acest lucru, dar nu strânge el mizeriile din bănci sau de pe jos. Sarcina lui este să îi coordoneze pe colegi să facă această treabă. Japonezilor le-a intrat în sânge că trebuie să-şi menţină singuri curăţenia la locul de muncă. Dacă nu-i determinăm pe copii să-şi aducă şi ei o contribuţie la menţinerea curăţeniei în clasă, atunci înseamnă că îi învăţăm să fie leneşi”, a atras atenţia dăscăliţa de oraş.

Civilizaţia

Mihaela Crişan, inspector şcolar general, consideră că activitatea de voluntariat, care presupune, între altele, spirit civic şi responsabilitate, ar trebui să fie mult mai mult prezentă în şcolile din judeţ. „Un elev care efectuează serviciu pe clasă nu trebuie să se simtă umilit că şterge tabla sau că îndeplineşte o anumită sarcină. Elevii ar trebui să menţină curăţenia în jurul lor de bunăvoie, din proprie iniţiativă şi nesiliţi de nimeni, fiind conştienţi că asta ţine de civilizaţie, de cei şapte ani de acasă…”, este de părere „adjunctul” Inspectoratului Şcolar Argeş.

Curăţenia

„Dacă, din întâmplare, vedeam o bucăţică de hârtie pe podeaua clasei, ne opream şi, privind-o cu insistenţă, îl determinam pe elevul «vinovat» să se aplece şi s-o ia, ducând-o la coşul de gunoi din colţul clasei, iar la ultima oră, profesorul respectiv nu părăsea clasa până ce elevii nu adunau hârtiile din bănci, pe care aveau grijă să le pună tot în coşul cu pricina. Nu-mi amintesc ca mamele respectivilor elevi «persecutaţi» să fi venit a doua zi la şcoală, revoltate că am îndrăznit să le cerem odraslelor lor să-şi cureţe «locul de muncă» sau că, Doamne fereşte, s-ar putea îmbolnăvi cine ştie de ce boală molipsitoare”, cităm – în încheiere – din articolul „Vinovaţi fără vină?!”, publicat în „Săgetătorul” din 16-22 ianuarie, sub semnătura venerabilei profesoare Steluţa Istrătescu.

Distribuie pe Facebook

Mirela Neagoe

See Full Bio