Este profesorul Nicolae Zaharia un trădător? Sigur, nu trebuie să vă gândiți neapărat la ceva rău. Doctorul în istorie și directorul Liceului „Dan Barbilian“ din Câmpulung candidează la funcția de primar al orașului. Asta după ce a privit și analizat de pe margine „politica“ făcută de primarii de până acum. Nu spune neapărat dacă i-a plăcut sau nu ce au făcut aceștia, dar la întrebarea pusă, la începutul emisiunii „Subiect de presă“, este ferm când afirmă că nu este un trădător.
Și nu este, deși așa l-am putea judeca, dacă este să ținem cont de opinia scriitorului și moralistului Julien Benda, care, la începutul secolului trecut, semnează cartea „Trădarea cărturarilor“ (Ed. Humanitas, Buc. 1993). După el, intelectualul are datoria de a pune mereu în discuție ordinea socială stabilită. Dar cărturarul nu are chemarea de a interveni în politică. A cetății, a orașului, în cazul de față. Este trădare pentru că el „pune scopurile statului și națiunii
mai presus de independența intelectuală“. Cu inteligența lui, cu știința lui, el poate ‒ chiar trebuie s-o facă! ‒ să critice starea de fapt a societății, dar nu trebuie să plonjeze în politică. De pildă, Aristotel a preferat să scrie Metafizica, decât să se împotrivească lui Alexandru Macedon care a umilit Grecia.
Nu este trădător, ne explică în emisiune candidatul Zaharia, fiindcă sunt altele vremurile, și oamenii, și mentalitatea, și orașul. Care altădată i-a refuzat chiar regelui cumpărarea unui teren aici, în orașul cu multe zile însorite, dar sărăcit în bună măsură. Din mai multe motive care, aduse în atenție, nu ajută prea mult. Mai mult ar ajuta să facem din câmpulungeni coparticipanți ai actului de conducere, de gospodărire și administare a orașului. Frumos, dar prăfuit și stâlcit și el. Noroc cu niște copii deștepți, care studiază acum în școală și care ar trebui să-i scrie și să construiască o altă istorie. Mult mai prosperă decât acum. Prosperitate și culturalitate unde este loc de mult mai bine și unde intelectualul este chemat să reformeze socialul, să-l regenereze. Așa cum ar trebui să se întâmple cu
realizarea unei comunități europene, amenințată de varii primejdii. Căci, așa cum prevedea altădată Benda, „Europa va fi o stare de spirit, o memorie comună și o familie morală“. O fi azi așa? Este o familie?
Așadar, vorbim de nevoia de transformări în conștiința omului, care presupune cultivarea și a istoriei orașului, și a urbanismului, și a industriei, care s-a ofilit de tot, și a treburilor edilitar-gospodărești, dar, mai ales, a turismului, a patrimoniului. Ori, aici, un profesor, cu putere de primar, poate să nu mai fie „fericit“ să vadă cum se duce de râpă un oraș. Să vadă cum moare din cauza nepriceperii, a cârpăcelii, a corupției celor încremeniți în demnitățile publice. Cum se adună gropile în asfalt, cum macină cangrena șoselele, dacă nu-și fac datoria cei de la întreținerea drumurilor. Da, este înspăimântător să te descurci cu un buget mic, fiindcă-i foarte adevărat că tot ce merge rău tinde să meargă și mai rău. Cum se întâmplă, de pildă, cu turismul care se mișcă totuși greu, că nu vin străinii să aducă bani. Iar fără capital nu ai cum investi în industria Horeca.

Dacă nu greșesc eu ‒ acum și aici, nu la vot ‒ candidatul la primăria orașului Câmpulung mi se pare a fi un om de elită. Nici vorbă să fie trădător. El n-o spune, o spun eu, că orașul a fost trădat de alții, care s-au îmbogățit pe seama lui. Care alții ar trebui luați la scuturat, să deșerte măcar o parte din ce-au furat. Dar asta nu-i treaba primarului. Pentru asta sunt alte instituții. Treaba lui este să candideze, iar dacă oamenii au încredere într-un intelectual de 43 de ani care
este gospodar, a dovedit-o ca director de 8 ani, și ca intelectual de excepție, atunci n-au decât să mizeze pe el. Nu trebuie să facă drepți în fața lui, ci să-i acorde respectul cuvenit unui om inteligent. Inteligență pe care s-o valorifice, întrucât n-o găsim pe toate drumurile. Și care servește democrația, n-o ascunde sub preș. Cum deseori se întâmplă și la noi, în Argeș. Ca și la Câmpulung, care tot în Argeș este, că Uniunea Europeană își dorește administrarea unor spații mai largi.

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio