În această săptămână, Parlamentul a adoptat un proiect controversat, dar foarte important – Legea off-shore – iar deputaţii au introdus pe ultima sută de metri amendamente legate de fiscalitate în ceea ce priveşte producţia de gaze din Marea Neagră.

Practic, vor creşte sumele (redevenţele) plătite de firmele care exploatează rezervele naturale ale ţării noastre.

Deja şefii a trei companii care au concesionat perimetre petroliere în Marea Neagră, ExxonMobil România, OMV Petrom şi Black Sea Oil&Gas, au declarat că, în urma adoptării legii, decizia finală de investiţie va fi mai dificil de luat.

Altfel spus, profiturile acestor firme vor fi mai mici, urmând ca la bugetul de stat să ajungă bani mai mulţi. Deşi unii consideră că actuala putere a procedat corect, în sprijinul economiei naţionale, sunt şi voci care afirmă că marile companii vor fi descurajate să mai investească în România.

Dar oare nu e prea târziu adoptată o asemenea lege?

Să ne amintim ce tărăboi a fost prin anii 2000 când active importante precum BCR sau Petrom erau privatizate. Singurii care s-au opus atunci au fost cei de la UDMR.

După acelaşi model, aproape toate ramurile importante ale economiei au ajuns la străini, iar pentru rezervele naturale ale ţării s-au plătit redevenţe ridicol de mici.

Efectele se văd şi în Argeş, judeţ în care privatizarea ARO a fost o mascaradă menită să „ucidă” întreprinderea, în care rafinăria Arpechim, preluată de austriecii de la OMV, a fost închisă, în care petrochimia Bradu se află în conservare, dar unii străini se gândesc să construiască alte combinate de acelaşi profil, ca să nu mai pomenim de căutările de rezerve noi de gaze şi petrol.

Practic, şi pământul agricol a încăput pe mâinile străinilor, iar capitalul autohton este redus ca aport.

Aşadar, oare nu e prea târziu pentru „nu ne vindem ţara (pe nimic)”?

Distribuie pe Facebook