Săraca limba română, ca un fagure de miere, cum inspirat a caracterizat-o cineva, suferă atacuri după atacuri. Despre stâlcirea limbii noastre și importul de englezisme – care a creat o altă limbă – romgleza – am mai scris. Ca și în pandemia de Covid, limba cunoaște – și ea – valuri de agresiune. Cauzele ar fi, după părerea noastră, multe: tendința de a epata; ideea că, cu cât ești mai de neînțeles – sub haina neologismelor și a cuvintelor de împrumut din alte limbi – cu atât ai fi mai interesant; așa-zisul „scris deștept”, pentru „elitiști”; dorința de a ieși dintr-un anonimat al ideilor prin așa-zisul vehicul al cuvântului „prețios” ș.a. Până la urmă, oricâte neologisme sau englezisme ar întrebuința cineva, proba valorii, o adevărată hârtie de turnesol, este cultura/incultura.
Să începem de aici! Într-o emisiune ce făcea propaganda calității vinurilor românești, într-o expoziție ad-hoc, la New York, (probabil) organizatoarea conchidea, în vârful entuziasmului ei, că a fost un prilej să deschidă, pentru vinuri, Cutia Pandorei!!! Tot succesul relatat a fost anulat: persoana, în neștiință de cauză, a dat cu bățul în baltă. În realitate, Cutia Pandorei are o semnificație negativă. Zeus i-ar fi dat Pandorei, ca dar de nuntă, o cutie. Aceasta conținea toate relele omenești. Dăruind-o soției lui Prometeu, Zeus se răzbuna pe acesta (care furase focul sacru din Olimp). Când s-a deschis cutia, din ea au ieșit suferințe, durere, molime de tot felul, invidia și – răul cel mai mare – moartea. Ei bine, după atâtea… succese ale vinurilor, nu se cădea – nu? – ca „managerul” să umble la Cutia Pandorei… Dacă ar fi citit „Legendele Olimpului” sau ar fi făcut ceva latină în școală, n-ar fi abătut atâtea rele asupra prețioaselor licori ajunse în America!!!
Pandemia ne-a „îmbogățit” vocabularul cu noi cuvinte. Nu faci a treia vaccinare, ci „booster”. Aceasta este o revaccinare, ca întărire a imunității, dar oficial este „rapel”. Dacă te-ai îmbolnăvit cu Covid, stai acasă, adică ești în „lockdown”. Mai rău este cu „carantinarea” (…) în altă parte!
PNRR-ul ne-a adus și… „reziliența”: adică un fel de capacitate de a înfrunta dificultățile, o terapie după un șoc (aici – economia în primul rând). Citim că, la Focșani, a avut loc „un eveniment mindfulness pe educație”, ceva despre „sănătatea mintală”. În alt loc se practică „glumițe Ted Talkes”, adică „discuții despre orice”. Cineva afirmă că, pe la TV, se discută un fel de „bullshit”, adică prostii, „se mănâncă (pardon!)… rahat”… Cineva ne anunță, din titlu, că a practicat „ride-sharing”, adică a împărțit cursa cu…, moment în care a sesizat, la partener, o „forma mentis” specială (adică o stare a minții). Există o școală „Step by step” (o metodă de învățare „pas cu pas”), care ne amintește și de cartea lui Iohannis, „Pas cu pas”. Altcineva a inițiat un… „Super Teach”, de fapt un proiect de formare a elevilor și cadrelor didactice după principiile – susține persoana – mentalității deschise. Alții ne îndeamnă la „homeschooling”, adică „școala acasă”. Comisia Europeană ne-ar fi dat și un „toolbox”, adică o cutie de instrumente-măsuri pentru temperarea prețurilor. Oare?!? Iar americanii ne trimit un batalion „Stryker”, capabil, deci, de „lovituri”… Doamne ferește!
Banii de la UE (prin PNRR) au și „granturi”, adică nu burse, ci „alocări financiare nerambursabile”. Pe internet suntem sfătuiți să „șăruim”, adică să dăm „share” – să distribuim poza, textul etc – sau să dăm un „like” dacă ne place ceva (un produs, un text, o opinie, o poză).
P.S. Cristian Geambașu, în comentariul „Un mesaj antipatic al lui Medvedev”, se referă la „neologisme devenite ticuri verbale”, care, zicem noi, stâlcesc limbajul sportiv: empatie, winner, rollercoaster, missed hit, targetat, inside-out-uri… (GSP, 2.02.2022).
