Octavian Mihail Sachelarie
„Pentru mine, ne-a declarat doctorul în sociologie Octavian Mihail Sachelarie, directorul Bibliotecii Judeţene, ceea ce s-a întâmplat la Berevoeşti nu e o surpriză. Asta-i România reală, fraţilor! Cu amărăciune spun că nu avem o diagnoză reală a Românei anului de graţie 2016. Ne facem că uităm faptul că aproape jumătate din populaţia ţării trăieşte în mediul rural în condiţii care amintesc de feudalism, iar asemenea fenomene incalificabile sunt ascunse. Paradoxal, există instituţii ale statului, plătite din bani publici, care ar trebui să-şi facă datoria. Atât şi nimic mai mult! Dincolo de chestiunea instituţională, să avem curaj să recunoaştem că pentru astfel de grave derapaje suntem vinovaţi cu toţii. De la ONG-uri care sunt câtă frunză, câtă iarbă, dar nu fac nimic pentru fondurile pe care le primesc, până la organismele politice şi comunităţile complet inerte. Morala? Reformare instituţională, educaţională şi socială reală, nu de faţadă sau prin organizarea de conferinţe prin care se mai bifează o activitate fără niciun rezultat concret. În opinia mea, la Berevoeşti trebuie făcute anchete profunde, să fie verificată fiecare gospodărie, fiecare persoană din cătunul unde au fost găsiţi oameni ţinuţi în lanţuri, precum robii odinioară. E de-a dreptul halucinant că atâta amar de ani nimeni n-a reacţionat, n-a sesizat ticăloşiile care se petreceau sub ochii lor. Poate că ar trebui reconsiderată chestiunea discriminării, unde, de obicei, se zice că majoritatea discriminează minoritatea. Iată că în cazul de faţă lucrurile stau exact pe dos, şi încă la modul cel mai inuman posibil. Dincolo de orice, principalul vinovat este statul, ale cărui organisme sunt incapabile să întroneze respectul faţă de lege. Nu vedeţi că la noi legile sunt călcate în picioare, că nimeni nu ţine cont de ele? Nu vedeţi că sunt instituţii publice care-i hărţuiesc pe cetăţeni? Din nenorocire, toate acestea se întâmplă pe fondul unei situaţii deosebit de grave: nu avem elaborate politici sociale coerente pe termen mediu şi lung. Nu avem o diagnoză socială la care să ne raportăm, pentru a şti unde ne situăm de fapt”.
Competenţa, declinată la DIICOT
Ionel Ispir
Aspru criticat că într-o comună din Argeş se întâmplă asemenea grozăvii şi poliţişti n-au făcut nimic, chestorul Ionel Ispir ne-a declarat: „Toată documentarea cazului s-a făcut în urma sesizării primite de poliţişti şi cu sprijinul lor. În toamna anului trecut, pe baza unei sesizări, poliţiştii au demarat investigaţii pentru infracţiunea de lipsire de libertate. Ulterior s-a aflat că situaţia este mult mai complicată decât se ştia iniţial şi că nu una, ci mai multe persoane ar fi lipsite de libertate în acel cătun. Potrivit prevederilor legale, în acel moment am declinat competenţa soluţionării cazului către procurorii DIICOT şi colegii de la Combaterea Criminalităţii Organizate. Un astfel de dosar implică timp, răbdare şi culegere permanentă de informaţii, supraveghere etc. Fără a se interpreta că vreau să iau apărarea cuiva ori să disculp pe cineva, şi la Gămăceşti, şi în alte localităţi din judeţ sunt comunităţi închise, în care se pătrunde foarte greu, romii sunt în majoritate înrudiţi între ei şi de aceea multe fapte antisociale nu sunt reclamate”.
Cerşetoria, o industrie
Pornind de la cazul Berevoeşti, trebuie să mai spunem că zilnic întâlnim forme de sclavie, cărora nu le acordăm atenţia cuvenită. Este vorba despre cerşetorie, care a ajuns o adevărată industrie de nivel transnaţiomal! Pe la porţile bisericilor, prin zonele centrale ale oraşelor din judeţ, în apopierea pieţelor, în jurul sau în interiorul cimitirelor roiesc cerşetori de toate vârstele. Păi, gestul acelor femei care-şi trimit copiii la cerşit sau la spălat parbrize prin intersecţii nu este tot o formă de exploatare a persoanelor vulnerabile? La rândul lor, femeile sunt aduse în oraş ca să apeleze la mila publică, fiindcă unora nu le place munca. Şi ştiţi de ce? Pentru că avem o nenorocită de lege a venitului minim garantat, care nu face altceva decât să încurajeze politica mâinii întinse. Iar beneficiarii s-au obişnuit să primească drepturi fără să ofere nimic în schimb. Invocând boli închipuite, nici măcar nu mai prestează acele ore de muncă în folosul comunităţii. Atât de mult s-a înrădăcinat ideea că trebuie doar să primească, încât asistaţii social vin cu maşina să-şi ridice banii pe care statul îi oferă degeaba.
Val. NICOLAU
