Nu ştiu dacă eraţi la curent, dar Renault fabrică în India un model numit Kwid. Este cunoscut ca „având un cost de fabricare foarte scăzut”, lucru normal când ne gândim la salariile plătite acolo. Din luna aceasta, brazilienii vor putea cumpăra un model Kwid cu 8-10 mii de euro. Nu-i puţin în Brazilia. Aşa că decizia s-a impus: modelul va trebui îmbogăţit cu echipamente care în mod normal nu se află pe cel de bază – ca de pildă airbag sau amortizare acustică ameliorată. Rezultatul este pozitiv, dar aşa e şi greutatea care trece de la 680 la 840 kg. Adică un consum mai mare de combustibil.
Dar informaţiile mele arată că salariile brazilienilor la Curitiba sunt aproape la nivelul european. Cunosc bine preocupările direcţiei Renault, pentru că le-am examinat când am testat în Capadocia primul model de Logan în 2004. Echipamentul era cel mai important element de decizie şi, spre surprinderea generală, în cazul de faţă fabricanţii indieni rămân mai ieftini în ciuda costului transportului. În fine, noi nu vom merge să cumpărăm maşini în Brazilia. E mai aproape Mioveni.
Dar când am fost în această ţară fascinantă, am decis să fac o croazieră de-a lungul coastei Braziliei. Vaporul avea multe etaje, iar noi obţinuserăm o cabină la al patrulea. Ceea ce însemna că pentru a ajunge la restaurant trebuia să coborâm cu ascensorul. A doua zi, soţia mea şi cu mine l-am rugat pe tânărul care apăsa pe butoane să ne ducă la etajul I. În engleză. După o lungă şedinţă de machiaj, uitându-se în oglinda ascensorului, soţia m-a întrebat: „Arăt bine, nu?”. În română. La care liftierul s-a întors spre ea şi i-a spus în română: „Da, doamnă, arătaţi foarte bine”. Am râs toată ziua. Cu atât mai mult cu cât la cazinoul vaporului am remarcat că, la ruletă, crupierele, nişte tinere fermecătoare şi foarte profesioniste, ne făceau mici favoruri. Nu ştiam de ce, dar am aflat în clipa în care ne-am ridicat de la masă; una ne-a întrebat tot pe româneşte: „Plecaţi aşa de repede?”
Am întrebat persoane cunoscute de mine la Renault dacă modelul Kwid va fi vândut în România. Am avut două răspunsuri: un interlocutor a plecat fără să-mi răspundă, iar celălalt m-a privit de parcă eram nebun. Poate eram şi nu ştiam eu?
Revenim.
