În parcursul meu zilnic de câţiva kilometri, pe jos, nu pot ocoli cu privirea diverse însemnări prin locurile publice. Scrise de mână ori xeroxate, sunt afişate pe stâlpi, garduri sau în staţii de autobuz. Altele, în tehnica graffiti sau cu spray cu vopsea „decorează” într-o paletă multicoloră zidurile unor instituţii publice şi blocuri. Câte unul, mai inventiv, şi-a montat chiar panouri în curtea casei, la faţadă.
Mă uit şi consemnez, trecând peste scrierea stâlcită ori peste desenele indescifrabile, ce vor să exprime, de fapt, acele persoane. Pe zidurile învecinate scării ce urcă spre stadion sunt nemulţumiri legate de desfiinţarea echipei FC Argeş. Exprimarea este acutizată chiar prin înjurături şi alte vorbe triviale la intrarea în stadion. Pe zidul unui bloc sunt acuzaţii grave la adresa FRF. Pe o altă scară, de lângă Colegiul „Zinca Golescu”, mulţimea de înscrisuri par să definească locul respectiv, precum este scris: „Hooligan gong”. O străduţă, Despot Vodă, de lângă piaţa Traian, are însemnări de-a dreptul scabroase.
În staţia de la teatru, dar şi pe mai mulţi stâlpi suntem sfătuiţi să raportăm abuzurile autorităţilor la un număr de telefon. Păi, şi mâzgălirea asta a oraşului nu-i un abuz?!
Pe panourile de pe strada Mircea Vodă, un piteştean de-al nostru denunţă cu mânie o mulţime de eşecuri şi jafuri comise, după părerea sa, din 1990 încoace, după privatizare. Şi nu sunt puţine. E nevoie de câteva minute bune pentru a le citi. Cetăţeanul are, însă, simţul răspunderii, semnând pentru cele afişate.
Toate aceste „înscrisuri” sunt doar dintr-un mic colţ al urbei. Câte ar mai fi? Reprezintă ele expresia gradului de libertate în democraţia de azi?
Vox populi, nu! Dar ascultă, înţelege şi chiar vrea să rezolve cineva protestele acestor voci?
C. BUJDOIU
