Civilizaţiile se ciocnesc periodic, de când e lumea! În ecuaţia unei civilizaţii intră factori precum gradul de tehnologizare, nivelul de cultură şi mai ales soiul de religie prin care se manifestă o credinţă sau alta. Doctrinele politice, sistemele sociale, formele de educaţie sunt, de asemenea, componente ale acestei „chimii” numite civilizaţie.
Se zice că nivelul de civilizaţie este dat de capacitatea de adaptare, la nivel de individ cel puţin. Adaptarea presupune mai ales toleranţă, deci putere de înţelegere şi flexibilitate. Încrâncenarea, anchilozarea în dogme duc la inadaptabilitate şi asta ar însemna mai puţină civilizaţie. Eu scriu aici din cultura mea generală, aşa că să mă ierte specialiştii în domeniu dacă îmi scapă ceva.
Nu îmi propun să tratez academic o temă atât de importantă. Eu doar mă întreb cine va câştiga războiul din Siria, de exemplu. Acolo se bat n-şpe state pe petrol, ochi al dracului, veche şi nouă ispită pe acest Pământ. Bine, că dacă s-ar da drumul la tehnologiile pe bază de energie electrică sau pe bază de hidrogen, toţi războinicii ăştia de pe pământurile sub care colcăie petrolul ar rămâne fără obiect, fără curea la nădragi, cu fundurile dezvelite, pentru că petrolul nu ar mai valora doi bani!
Dacă printr-o minune ar afla islamiştii – care practică martirismul aruncându-se cu grenade de brâu în presupusul rai mahomedan unde ar fi aşteptaţi de un pâlc de fecioare în călduri, gata să-i răsplătească pentru tembelismul lor – că e o ţeapă, poate că aceste conflicte interreligioase ar fi mai domestice. Ciocnirea dintre religii a adus mereu prăpăd pe acest Pământ, planetă făcută să îndure prostia omenească!
Prostia ucide! Bun, şi?! O să sară în aer toată Europa, o să sară ruşii cu chinezi cu tot în aer! O să-i arunce şi pe americani cineva în aer! Tot în aer se vor trezi arabii cu petrolul lor cu tot! Sărim toţi în aer! Şi pe Pământ, stăpân peste cratere şi reziduuri nucleare, marele câştigător al marelui război! Va căuta banca să-şi scoată purcoaiele de bani şi lingourile de aur cu care a mânărit lumea şi va da peste o mare gaură în pământ… Va avea în schimb petrol la robinet în noul lui palat de noroi vulcanic, sub cerul liber…
Şi va zări printre morminte, fredonând ca din Fărâmiţă Lambru, o islamistă unduindu-se într-un voal decupat la buric, dezvelită la fesele-i tatuate cu cruci întoarse, şi o creştină blondă, neepilată la „inghinală”, făcând striptis la o ţeavă de tun arăbesc. Şi una, şi alta, gonflabile… nişte resturi dintr-un rucsac de paraşutist, pierdut la datorie. Într-un război al civilizaţiilor!
Autor: Nicolae Badiu
