Dezastru. Perioadă de coșmar, neagră la propriu și la figurat în județul nostru. Doliu la multe uși și porți. Virusul seceră vieți. Iar Spitalul Județean arată ca o cazarmă.
„Pe-aici nu se trece!”
Datele oficiale sunt de-a dreptul îngrijorătoare dacă nu chiar provocatoare de panică. Se infectează zi și noapte tot mai mulți argeșeni. Și tot zi și noapte, dintre cei cu forme grave, care ajung la secțiile ATI, unii își dau ultima suflare departe de casa lor și de cei dragi. Sunt predați famiilor îndurerate în sicrie sigilate. Totuși, pe lângă cei infectați cu Covid, care necesită internarea, există și alte categorii de bolnavi care au nevoie de consultații, tratament, intervenții chirurgicale. Situatia pe care a descris-o în urmă cu câteva zile dr. Raed Arafat este critică în spitale și tot el avea sa anunțe că pentru o perioadă trebuie amânate operațiile care nu sunt considerate urgențe majore. Raționamentele epidemiologice sunt seci pentru bietul om de rând care nu e infectat dar vrea să-si trateze diverse afecțiuni. Iar imaginea Spitalului Județean Argeș este în această perioadă una inedită. Pare o fortăreață în care se pătrunde foarte greu. Sau deloc. După îndelungi explicații date paznicilor bine instruiți care își fac datoria cu prisosință și nu lasă pe nimeni să treacă de ei decât după o temeinică justificare. Și asta nu e totul. Mai mult decât pe holul de la parter al unității spitalicești nici nu se pune problema să aibă cineva acces, de-ar fi însuși ministrul Sănătății în persoană! Protocoalele sunt clare și „sfinte”, nimeni nu-și permite să le încalce.
Vizite? Nici gând!
La Policlinica Spitalului spre exemplu, cei care sunt lăsați sa ajungă la cabinetele de specialitate trebuie sa treacă printr-un triaj epidemiologic și exact cum se întâmpla anul trecut în hipermarket-uri, li se ia temperatura. Recipientele ce dezinfectant sunt la tot pasul, clanțele ușilor de pe holuri sunt curățate la scurte intervale de timp, toată lumea poartă măștile regulamentar iar în dreptul cabinetelor acolo unde se mai formează mici grupuri de oameni în așteptare, permanent cadrele medicale fac apel la distanțare. O altă problemă majoră cu care se confruntă mulți semeni de-ai noștri este accesul la informații despre cei internați în spital. Există unele numere de telefon însă, desigur, suprasolicitate de cei care sună la centrală, apoi la secțiile în care sunt internate rudele. Se-nțelege, vizitele sunt excluse indiferent de situație.
Muncă de Sisif
Pachetele ajung greu în saloane la pacienți după o lungă asteptare a membrilor familiei, afară, în frig, pe scări. Plasele cu alimente sau lucruri de trebuință sunt trimise prin intermediul unor infirmiere care depun o muncă de Sisif, tot cărând la nesfârșit bagaje de la ușa spitalului până sus la etaje. Pentru cei care ajung cu diverse probleme la Spitalul Judetean, starea negativă de spirit este sporită și din cauza echipamentelor speciale pe care le poartă unii medici de pe ambulanțele care vin și pleacă intr-un iureș continuu, sirenele mașinilor mărind anxietatea multor oameni, mai ales a vârstnicilor. Vremuri grele. Pentru cadrele medicale, pentru pacienți, pentru aparținători. Nervi, tensiune, dezamăgire. Și tristețe. Multă tristețe deopotrivă în ochii bolnavilor și ai medicilor care nu si-o pot ascunde, oricât de „mascați” ar fi…
Un Comentariu
Anonim
Balamuc,,totul,,la negru,,plingetil,,pe inpuscatul//