Când m-am mutat la Piteşti, am ales cartierul Teilor pentru că mi s-a părut locul potrivit nevoilor mele. Situat la o aruncătură de băţ de centru, curat, liniştit şi foarte aproape de pădurea Trivale, această zonă, după cum am aflat ceva mai târziu, era foarte apreciată şi de piteşteni. În patru-cinci ani, însă, mi-am schimbat părerea. Nu sunt complet dezamăgit, dar cred că toată lumea a observat pe ici-colo probleme care trebuie rezolvate. Mă refer în primul rând la Casa Universitarilor, o clădire care îi sperie realmente pe cei mici şi îi dezgustă pe adulţi. Avem promisiunea că lucrurile se vor îndrepta şi că imobilul va fi reabilitat şi transformat în centru cultural. Este pariul rectorului Chirleşan pe care nu mulţi îl văd cu sorţi de izbândă. Până una alta, apreciem faptul că există cineva preocupat să facă ceva din fosta cantină „Panoramic”.
Gunoaie şi iar gunoaie
Peste drum de Casa Universitarilor, chestii mărunte de care ne lovim zi de zi: tonele de gunoaie care s-au adunat pe un teren privat (şi despre care am scris de mi s-a acrit), o autoutilitară abandonată transformată şi ea într-o veritabilă ghenă sau un imobil al cărui proprietar a sistat lucrările şi l-a lăsat doar pe jumătate gata – suficient însă cât să închirieze la parter spaţiul pentru o firmă de pariuri sportive. O sută de metri mai sus, alte două case de pariuri. La una dintre ele, angajaţii şi jucătorii au prostul obicei de a parca maşinile chiar în faţă, blocând complet trotuarul. Până la intersecţia cu Exerciţiu, mai e o clădire părăginită care a fost cândva club de manele. Şi aceasta, la fel ca oricare altă coşmelie abandonată, contribuie la o imagine dezolantă care goneşte puţinii turişti ce vin să ne viziteze. Pentru că, repet, deşi avem o mulţime de clădiri-monument, ele figurează mai degrabă pe harta caselor bântuite decât pe o hartă turistică. Păi, şi ce, casele bântuite nu reprezintă o atracţie? Dacă am şti să ne vindem marfa, am scoate bani ca turcii – şi din piatră seacă.
Reclama noastră
Aşa, nu îmi vine în minte decât imaginea Centrului de Promovare cu cele două angajate încuiate pe dinăuntru. Cam ăsta e nivelul nostru de cunoaştere în ale „marketingului”. Şi ca să duc eu reclama la bun sfârşit, o să închei într-o notă optimistă spunând că, după ce treci de Calea Smeurei, zona Teilor arată din ce în ce mai bine (curăţenie, copaci toaletaţi), culminând cu intrarea în pădurea Trivale – cred, singurul loc din Piteşti unde te mai poţi relaxa cu adevărat.
George OLTEANU