Presat de anumite obligaţii, zilele trecute am dat o fugă până la Râmnicu-Vâlcea. Nu mai fusesem de ceva vreme pe acolo, iar oraşul liniştit şi cochet pe care-l ştiam mi s-a părut foarte schimbat. În rău! Poate că la această impresie a contribuit şi faptul că zona centrală e făcută zob.
Lângă Hotelul „Alutus” se cască o groapă uriaşă, plină de moloz şi de praf, iar pe artera principală din vecinătate maşinile circulă pe un singur „fir”, din cauza respectivului şantier. Ca o ironie a vieţii, în apropierea ruinelor curţii domneşti a lui Mircea cel Bătrân se află, iată, alte „ruine”, cele ale edililor de astăzi. Arheologii ar spune că sunt prezenţe materiale vii ale existenţei lor pe aceste meleaguri, la Râmnic, unde pe vremuri se „preumbla” şi domnitorul Matei Basarab…
Am crezut că acolo se va face un hipermarket, fiindcă altceva nu prea se mai construieşte acum în România. M-a lămurit, însă, un taximetrist care a dat tot din casă…
– Nu, domnule, mi-a zis el destul de supărat. Vor să facă o parcare subterană, cu nişte magazine, iar pentru asta au obţinut fonduri europene. Dar fiindcă au fost neserioşi, au pierdut finanţarea, iar acum lucrează pe bani publici, pe banii noştri! Şi trag de ei şi nu mai termină, pentru că aşa e la noi… Şi ce fac? Păi, parcare subterană ne trebuia nouă? În loc să amenajeze aici, în centrul oraşului, un loc de promenadă, că nici n-ai pe unde să te plimbi, ei fac parcare…
Nu-i aşa că vă sună cunoscut acest refren? Ba bine că nu! Peste tot e cam la fel. Cum e la Râmnic, pe terasele Oltului, aşa e şi la Piteşti, pe malul Argeşului, ori la Bucureşti, pe cheiul Dâmboviţei, ori pe oriunde… Păi, nu la noi, la Piteşti, la Colegiul Naţional „IC Brătianu”, a fost pierdută o finanţare europeană, iar acum, după o întârziere de un an, liceul este reabilitat cu bani din bugetul oraşului? Păi, nu la noi, în Argeş, la Moliviş, pe Muntele Ghiţu, ne-am bătut joc de o altă finanţare europeană destinată unei staţiuni de schi? Şi după ce am irosit vreo 400.000 de euro şi alte patru milioane de lei ca să croim un drum prăpădit şi să cumpărăm o instalaţie de schi din Austria, pe care o mănâncă rugina şi bălăriile într-o curte, acum tot batem toba că o s-o facem şi mai lată, în sensul că vom construi pârtia cu alte fonduri! Cu ce fonduri, stimabililor, că voi încă n-aţi achitat nota de plată şi n-aţi dat nicio socoteală?!
Şi ca un laitmotiv vine întrebarea: oare ce e de făcut în această ţară în care Mircea cel Bătrân şi Matei Basarab sunt înlocuiţi de Papură Vodă? Ce ne-ar trebui să redevenim serioşi, harnici şi cinstiţi? Taximetristul din Râmnicu-Vâlcea îmi spunea că a ajuns să regrete vremea hackerilor, că ăia, spărgătorii de programe pe calculator, aşa bandiţi cum erau, „aduceau bani în oraş”.
La noi cine îi aduce? Şi cum?
Gabriel LIXANDRU
