S-a scris mult despre comportamentul periculos al unor participanţi la traficul rutier. Cu deosebire, cei motorizaţi. Scopul a fost unul cu totul şi cu totul nobil: reducerea evenimentelor cu consecinţe grave. Nu cred că demersul şi-a atins scopul. Poate doar în câteva cazuri izolate, şi numai la cei care au un cât de cât bun-simţ. Care îşi dau seama până a nu fi prea târziu că, totuşi, legea trebuie respectată de toată lumea. Inclusiv de ei. Dar, din păcate, cei mai mulţi se consideră în continuare supraoameni. Şi sfidează fără remuşcări regulile şi pe „semenii” lor. Grandoarea maşinii, brandul acesteia, „îi obligă” să nu se comporte ca majoritatea participanţilor la trafic. Să încalce linia continuă, să nu acorde prioritate pietonilor, chiar dacă traversează prin locuri marcate, ca să nu mai vorbim despre respectarea vitezei legale, sunt doar câteva dintre manifestările prin care se deconspiră. Dacă oricine din categoria „privilegiaţilor” va deveni autorul unui accident grav, al cărei unică victimă este doar el, ar fi un caz fericit. Prin faptul că de excesele lui nu au suferit oameni nevinovaţi.
Dar aceştia nu se manifestă agresiv doar când sunt în trafic, ci şi când staţionează. Deşi sunt mai puţin spectaculoşi. Încalcă doar interdicţia de a opri. Sau îşi lasă maşina în dreptul vreunei porţi, blocându-l pe locatar să iasă în trafic. O cunoştinţă, care locuieşte într-o zonă cu multe obiective de interes, a avut în câteva rânduri o asemenea neşansă. În ciuda faptului că pe gard are o placă pe care scrie „Garaj”, nu o dată a găsit o maşină parcată exact în dreptul acesteia, împiedicându-l să se folosească de propriul autoturism! Nu i-a rămas decât să apeleze la taxi! Respectivii să nu ştie să citească? Putem crede orice. Şi exemplele ar putea continua. Sunt peste tot.
Cu foarte mulţi ani în urmă, maşinilor oprite în locuri nepermise în curtea unei importante întreprinderi le era aplicat pe parbriz, în dreptul şoferului, un material opac, fixat cu un adeziv serios. Ca să-l îndepărteze, celui care ignorase interdicţia îi lua mai bine de o jumătate de oră. Apelul la o sancţiune cu „efect imediat” şi-a arătat în scurt timp eficienţa, scăzând drastic numărul nesimţiţilor.
Nicolae COSMESCU
