Consiliul Judeţean nu prea are cu ce să se laude
Sâmbătă s-au încheiat la Muzeul Goleşti manifestările incluse în agenda „Sărbătorilor Argeşului şi Muscelului”. Consiliul Judeţean este organizatorul acestui eveniment iniţiat pe vremea lui Constantin Nicolescu. Dacă facem o analiză, vom constata că puţine sunt realizările Consiliului, mai ales în ultimii ani…
Ce s-a făcut?
Privind retrospectiv, Consiliul Judeţean a făcut multe lucruri bune în perioadele în care la conducere s-au aflat Ion Mihăilescu şi apoi Constantin Nicolescu. S-au înfiinţat atunci Serviciul Public de Salvamont şi Centrul de Cultură Brătianu, s-au construit sedii noi pentru Muzeul Judeţean, Biblioteca Judeţeană şi refugiul de la Cota 2000, s-au făcut drumuri şi poduri, alimentări cu apă. Tot atunci, la Piteşti a avut loc o şedinţă de Guvern, a fost inaugurată centura ocolitoare a municipiului reşedinţă de judeţ (varianta Sud) şi s-au reabilitat multe instituţii de învăţământ. Cu toate relele de care sunt acuzaţi unii şi alţii din acea perioadă, Consiliul Judeţean a punctat bine şi în domeniul cultural, când a fost decisă construirea unui centru cultural multifuncţional.
Şefi noi, idei noi? Ei, aş!
Cele mai mari neîmpliniri au fost în privinţa atragerii fondurilor europene. Pentru proiectul Moliviş banii au fost pierduţi; pentru drumul turistic de pe Valea Vâlsanului, din nou s-au dat banii înapoi din cauza neîndeplinirii tuturor obligaţiilor; la fel, s-au reabilitat şcoli cu bani europeni şi s-a făcut un pod la Căteasca, dar pe fir au intrat procurorii DNA care au suspectat nereguli. În plus, infrastructura rutieră din sud a fost neglijată, iar turismul a ajuns la pământ. Au urmat la conducerea Consiliului Judeţean Florin Tecău şi Dan Manu. Suflu nou, ne-am zis; idei noi; ei, aş! Uite că sunt multe neîmpliniri pe care le putem trece în revistă, deşi angajamentele au fost mari, mari …
La Moliviş e dezastru
Strategia lui Tecău
În mandatul lui Florin Tecău a început dezastrul Moliviş, iar în acest caz Dan Manu a chemat procurorii să facă lumină. Proiectul, care promitea o staţiune de schi ca-n poveşti, a eşuat lamentabil. Acum acolo e dezastru. Uniunea Europeană şi-a retras finanţarea, iar Consiliul Judeţean a început să dea din colţ în colţ. De câteva ori, Tecău a cărat la munte jurnaliştii şi consilierii pentru a le arăta „minunile”: o pantă desţelenită pe care urma să fie pârtia principală de schi şi un drum de acces încă neasfaltat. Doar promisiuni. Pe de altă parte, Tecău a venit în faţa opiniei publice şi cu cea mai frumoasă strategie de dezvoltare a judeţului: poduri, drumuri, autostrăzi, aeroporturi, depozite şi fabrici de legume şi fructe, viaducte, alimentări cu apă, calea ferată Piteşti-Sibiu, metrou uşor pe linia Piteşti-Mioveni, parcuri industriale, noi staţiuni turistice în Leaota, reabilitarea Transfăgărăşanului, pieţe, fabrici etc. Ce s-a făcut? Nimic! Cică era vorba despre investiţii care însumau 40 miliarde euro. Măcar, atunci când a candidat la şefia Consiliului Judeţean, liberalul Adrian Miuţescu promitea proiecte de „doar” un miliard de euro…
Strategia lui Manu
În fine, a venit la timonă Dan Manu care, consilier fiind în vremea „domniei” lui Tecău, îl „faulta” pe acesta de câte ori avea ocazia. Un prim eşec care i se poate imputa lui Manu încă de atunci este legat de negocierile pentru preluarea Vilei „Florica” de la Ştefăneşti. Ulterior, Consiliul Judeţean a cerut ajutorul Ministerului Culturii care s-a angajat să dea cei 1,7 milioane euro pentru cumpărarea vilei, dar între timp s-a schimbat ministrul şi nu se mai aude nimic despre acest proiect pe care Dan Manu, în calitate de preşedinte, l-a declarat prioritar. Manu a renunţat la ideile „grandomane” ale lui Tecău şi s-a angajat la lucruri mai „lumeşti”, respectiv la reabilitări de drumuri, şcoli, clădiri culturale şi la alimentare cu apă şi canalizare. Iar în aceste direcţii lucrurile s-au mişcat binişor. Dar e puţin. Deşi s-a făcut lobby pentru construcţia autostrăzii Piteşti – Sibiu, pentru reabilitarea Transfăgărăşanului şi pentru o nouă centură a Piteştiului (parlamentarii sunt convocaţi săptămânal la o întâlnire la Consiliul Judeţean, dar se pare că demersul este degeaba), nu s-a realizat nimic.
Neputinţe
Aşadar, care sunt neîmplinirile din ultimii ani la Consiliul Judeţean? Iată-le:
– proiectul Moliviş a eşuat lamentabil; celelalte staţiuni visate la Consiliul Judeţean au rămas pe hârtie;
– preluarea Vilei „Florica” trenează; Guvernul s-a angajat să cumpere imobilul şi terenul aferent de la Ştefăneşti, dar nu se mai aude nimic;
– s-a renunţat la linia de metrou uşor Piteşti-Mioveni;
– transportul în judeţ este haotic: operatorii impun tarife mari, maşinile sunt supraaglomerate şi vechi; conducerea Consiliului Judeţean spune că doar o schimbare de legislaţie poate ameliora situaţia;
– Argeşul a primit bani insuficienţi de la Guvern, prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală, mulţi primari fiind nemulţumiţi că nu îşi pot realiza proiectele;
– alimentările cu apă şi canalizare lasă de dorit; mai bine de jumătate dintre localităţile Argeşului nu au acest minim confort;
– nu sunt bani suficienţi pentru reabilitarea drumurilor judeţene (în sud e jale); nu există suficiente staţii pentru călători, lipsesc marcaje rutiere, avem gropi, denivelări, rigole înfundate;
Nu se mai aude nimic despre Vila „Florica”
– reabilitarea monumentelor şi clădirilor importante bate pasul pe loc;
– sediul Centrului Cultural Judeţean nu e încă gata;
– s-a desfiinţat Centrul de Promovare şi Conservare a Tradiţiilor Populare, una dintre puţinele instituţii care mai aveau grijă de trecutul nostru şi de tradiţii;
– Cetatea Oratea de la graniţa cu Braşovul e în paragină şi sunt semne că nici nu va fi altfel.
Împliniri de „Ev nou”
Desigur, nu putem nega că sunt şi câteva reuşite. Primele se referă la acceptarea la finanţare a reabilitării Spitalului Judeţean de Urgenţă, a Muzeului Judeţean, a Galeriei de Artă şi a Cetăţii Poenari, precum şi a unor drumuri interjudeţene. Dar de aici şi până la lucrările efective e cale lungă şi, Doamne fereşte!, dacă nu merge treaba cum trebuie, ne putem trezi că iar dăm banii înapoi la UE. De departe, însă, cea mai mare reuşită este creşterea salariilor în instituţie. Măcar acum angajaţii au un motiv să vină mai cu chef la muncă. Să vedem dacă îşi şi merită veniturile babane cu care s-au ales!
