Un subiect asupra căruia merită să zăbovim. Nu ne mai aflăm în perioada în care etapele fotbalistice se jucau mai întâi în cabinetele prim-secretarilor sau în neuitata „Cooperativă”, dar fotbalul – ca atare, echipe, conducători, spectatori sau fani, sau ultraşi (mai ales) – şi-a păstrat, totuşi, unele reminiscenţe. A rămas acelaşi, adică un Vezuviu latent care erupe din când în când arzând şi lucruri bine făcute; i-a rămas clocotul tribunelor (golite, totuşi, de Covid şi, uneori, şi de… preţul biletelor); nu i-a pierit trăirea colerică şi, mai ales, nu a pierdut balansul specific între adulare şi punere la zid. O lume diversă, multicoloră comportamental.
Chiar dacă nu pune un leu la „cutia… performanţei” dorite (una dintre excepţii este acest fenomen – D.D.B. – „Doar Dinamo Bucureşti”, unde dragostea şi lealitatea faţă de club au făcut minuni financiare), suporterul („cu bilet” – obligatoriu!) îşi revendică clubul, echipa şi cere socoteală! Ca un proprietar, pentru că este… susţinător. Implicare a fost şi la FC Argeş: cei mai înfocaţi suporteri şi jucători cu inimă mare au pornit marşul echipei retrogradate spre eşaloanele superioare. Gesturi superbe, susţinute din umbră de „domnul FC Argeş” – Constantin Stroe. Gesturi împlinite după un maraton spectaculos.
Afirmam puţin mai înainte de acel balans – propriu stadioanelor: „ieri” – defilare cu torţe şi manifestări calde, prea calde, de mulţumire, „azi” furibunde contestări, o amnezie totală a zilei de „ieri”, înecată, „azi”, în diatribe şi… „huoo!”.
Se întâmplă pe la noi, dar se întâmplă şi în (ceea ce este considerat) Vestul civilizat: stadioane devastate, jucători admonestaţi pe terenuri invadate,
într-un veritabil asediu vindicativ, conduceri contestate vehement. O lume temperamentală. Sus, în „Dealul Fotbalului” (cum l-am numit noi, fără… licenţă OSIM), la sfârşitul meciului pierdut de FC Argeş în faţa celor de la UTA, primarul şi Primăria (conducerea clubului în percepţia tuturor) au fost aspru admonestaţi de public, sau – hai să zicem, cum se obişnuieşte – de o parte a acestuia. Este, aici, ceea ce eu am numit cunoaşterea zimţilor stadionului.
Pe acest stadion au mai păţit-o şi alţii: chiar Ion Dincă. Supărat şi el, a luat măsuri drastice. Alte vremuri, în care actele voluntariste erau un lucru obişnuit. Dacă vă aduceţi aminte, la Rapid s-a derulat cam acelaşi scenariu: finanţatorul Copos, care a fost la baza succeselor de atunci ale feroviarilor din Grant, a fost supus unui tratament umilitor de aceiaşi înfocaţi fani care „ieri” îl ridicau în slăvi. Rezultatul? Copos s-a retras, conturile s-au subţiat, Rapidul a cunoscut fel de fel de experimente cu „finanţatori”, până a căzut de pe prima scenă.
De fapt, la FC Argeş se întâmplă, real, un contrast vizibil între returul trecut, foarte aproape, la un moment dat, de play-off şi situaţia de azi, când echipa pare a fi în pierdere de viteză. Este evident că lotul trebuie plombat, pentru ca grupul să-şi redobândească puterea de a înregistra, ca în trecutul retur, succese şi puncte… Returul fructuos i se datorează şi sponsorului Viorel Tudose, cel care a dat un impuls hotărâtor performanţei, alături de Primărie.
Dar, ca mai mereu, fotbalul (mai ales fanii) nu are răbdare! Contestările se vor potoli, firesc, când vor apărea rezultatele. Le aşteptăm! Să fie rezultatul pozitiv de la Mediaş o promisiune?
