După o perioadă variabilă a evoluţiei, diabetul zaharat de ambele tipuri (I şi II), controlat insuficient terapeutic, se poate complica cu cea mai severă formă de afectare microvasculară – nefropatia diabetică (ND). Ea se defineşte clinic prin prezenţa proteinelor în urină şi scăderea funcţiei renale, în absenţa altor boli renale sau infecţiei de tract urinar. Riscul de ND, scăzut semnificativ în ultimele două decenii datorită creşterii resurselor terapeutice moderne care controlează mai eficient glicemia, este de aproximativ 25%. Timpul de expunere la valori crescute ale glicemiei nu este singurul factor de producere a ND şi numai în procentul de mai sus diabeticii contractează complicaţii.
Riscul progresiei ND spre insuficienţa renală cronică (IRC) este cam acelaşi la ambele tipuri de diabet. Cum pacienţii cu DZ tip 2 sunt mai numeroşi, ei reprezintă grupul cel mai consistent în cadrul IRC terminale. Riscul cardiovascular reduce dramatic supravieţuirea la cei cu DZ tip 2, înaintea IRC terminale, prin infarct miocardic, accident vascular cerebral şi insuficienţă cardiacă.
Nefrologii au stabilit progresia nefropatiei diabetice către IRC astfel:
– stadiul I, de hiperfuncţie şi hipertrofie glomerulară, adaptativ: ele sunt de regulă prezente în momentul diagnosticării DZ. Este un stadiu reversibil în 50% din cazuri prin echilibrare metabolică dietetică şi tratament;
– stadiul normoalbuminuric, cu proteinuria sub 20 mg/24 ore, care poate persista la unii pacienţi un număr considerabil de ani, trecerea în stadiul următor făcându-se în proporţie de 3-5% pe an de boală;
– stadiul de ND incipientă, cu microalbuminurie situată între 20 şi 120 mg/24 ore;
– stadiul de ND clinică, proteinuria depăşind 120 mg/24 h şi ajungând şi la peste 300 mg/24 de ore. ND este constant asociată cu hipertensiunea arterială şi scăderea progresivă a funcţiei renale, din acest stadiu;
– stadiul de IRC terminală, etapa finală a ND, cu reducerea severă şi progresivă a funcţiei renale şi hipertensiune arterială. În această etapă sunt necesare măsuri drastice de terapie de substituţie renală (dializă, transplant renal).
Riscul înalt de ND şi progresia ei către IRC terminală se asociază cu factorii: hipertensiunea arterială, niveluri mari de hemoglobină glicozilată, proteinuria în creştere, fumatul, sexul masculin, istoricul familial de evenimente cardiovasculare.
Pacienţii diabetici care au instalat ND şi IRC au obligatoriu în evoluţie şi alte complicaţii asociate:
– ale vaselor mici: retinopatia diabetică şi neuropatia diabetică;
– ale vaselor mari, cu afectare vasculară similară clinic cu aceea a aterosclerozei avansate pe fondul dislipidemiilor de lungă durată, necontrolate terapeutic şi dietetic: boala cardiacă ischemică (inclusiv infarctul miocardic), hipertrofia ventriculară stângă, insuficienţa cardiacă, boala arterială periferică (inclusiv piciorul diabetic) şi boala vasculară cerebrală. Asocierea hipertensiunii arteriale (de regulă din stadiul al II-lea al ND) este diavolul sau „omul negru” al complicaţiilor vasculare.
După ce v-am îngrijorat destul cu prezentarea ND, această complicaţie gravă care poate afecta orice diabetic, care aduce în procent de peste 60% din pacienţii înrolaţi de nevoie în programul de dializă renală, se cade să facem câteva aprecieri:
– Luaţi în serios diabetul zaharat! Toţi descendenţii de gr. I şi II ai diabeticilor în evidenţă sunt invitaţi să îşi controleze periodic, de câteva ori pe an, nivelul glicemiei. Să evite contractarea altor factori predispozanţi pentru DZ: consumul de dulciuri concentrate, creşterea în greutate, fumatul, apariţia hipertensiunii arteriale;
– Practicarea exerciţiilor fizice zilnic, de la tinereţe până la bătrâneţe; asiguraţi-vă un stil sănătos de viaţă!;
– Tratamentul DZ începe cu respectarea dietei: experienţa îmi spune că majoritatea diabeticilor nu respectă dieta, „calcă alături” destul de des;
– Respectaţi schemele terapeutice prescrise de diabetologi şi nu opuneţi rezistenţă la instituirea tratamentului cu insulină, necesară după 15-20 de ani de evoluţie a DZ;
– Folosiţi în tratamentul hipertensiunii asociate medicaţia electivă pentru a preveni sau încetini evoluţia ND şi IRC.
P.S. Fără amar, dulceaţa nu-i aşa de dulce…
